Cu siguranţă, fiecare om are calităţile şi defectele sale. Asta suntem, în definitiv, suma tuturor lucrurilor care ne caracterizează, suma sentimentelor, experienţelor, trăirilor şi emoţiilor noastre. Suntem responsabili pentru ceea ce devenim şi, probabil, ceea ce devenim este suma responsabilităţilor noastre. Am avut mereu puterea să admir oameni; şi pe aceia care îşi trăiau clipele, şi pe aceia care le planificau. Dar, uneori, responsabil mi se pare să nu privim prea departe în viitor. Cred că, atunci când am făcut-o, ca într-o oglindă, mi-am văzut nu chipul schimbat de bătrâneţe ci singurătatea. Toţi avem singurătăţile noastre şi blestemele. Noroc cu blestemele…
Nevermore 
Mă încălzesc mai mult siguranțele viitorului și nesiguranțele prezentului. Dar textul tău m-a făcut,cumva, să apreciez mai mult momentul ăsta!
O zi bună să ai!
Ra.Luca, ma bucur de fiecare data cand exista cuvinte care isi gasesc ecoul in ceilalti. As putea spune ca fara prezent – poate de aceea trebuie mai mult apreciat – viitor nu exista. Multumesc, seara frumoasa! 🙂