Friguri

          Îmi amintesc că acum ceva vreme întâlnisem o persoană care îmi trezea unele dintre cele mai dragi amintiri. Nu ştiu cum fac alţii, nici pe care le preţuiesc cel mai mult – eu mi le preţuiesc pe cele de linişte şi de nevinovăţie. A trecut mult de atunci, parcă prea mult timp şi, din întreaga trecere, parcă mi-a rămas doar schimbarea – aceea care m-a învăţat să accept că sunt supus schimbării. Supus schimbării asemenea anotimpurilor; asemenea oamenilor care îşi rod piedestalul, care îl sapă ca apa până în clipa în care se va prăbuşi în ruină; asemenea eroilor care îşi pierd statutul. Mă redescopăr uneori ca o vară uitată pe care nici amintirea nu mai are puterea să o încălzească.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s