Pierdere

          Pentru că tot îmi amintisem de unele părţi care ţin de comedia umană – umanitatea, sau viaţa, sau cine mai ştie ce alte atribute potrivite omului, reîncepusem să îmi pun întrebări despre suflet. Uneori despre al meu, alteori despre al altora, până când nu l-am mai putut vedea decât ca ultimă redută a speranţei. Pentru că una din plăcerile mele supreme este contrazicerea, mi-am spus privindu-mă în oglindă (îmi sunt dragi oglinzile pentru că nu mint, spun adevărul chiar şi când noi suntem cei care refuză să îl vadă): spun unii că viaţa ar fi o scenă; dacă ar fi aşa, pe ea îmi joc zilnic comedia asta mizeră de suflet – suflet ca pierdere, suflet ca risipire, ca ultimă carte necâştigătoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s