Închipuiri

          Vorbeam cu cineva, nu de mult, despre încrederile care ne rămân alături până în ultima clipă. M-am stăpânit bine, i-am pus frâu naivului din mine şi mi-am încercat latura cinică într-o contradicţie care risca să se prelungească. Adevărul este că îmi place să întâlnesc oameni mai naivi decât sunt eu, tocmai pentru că din ei reuşesc să îmi trag puterea de a crede. Testul, însă, este acela de a mă contrazice mereu, de fiecare dată când vreau să încerc să cred în ceva. Poate de aceea am spus, zâmbind puţin în barbă obscurităţii, că în omenire nu mi-aş pune încrederea niciodată – ceea ce, bineînţeles, în gândul multora ar stârni valuri de dezaprobare. „În ce să crezi?! În porci, în curve, în morţi şi în oameni diluaţi pe care viaţa îi omoară în fiecare clipă care trece? Mă îndoiesc, o spun cu cea mai mare sinceritate. Încrederea mea în omenire, dacă a existat vreodată, m-a părăsit cu prea mult timp în urmă ca să îmi mai amintesc chipul ei. Nu, în omenire nu aş crede niciodată, în umanitate da. Umanitatea aceea vibrantă, chiar dacă pentru clipe scurte, care transmite sentimentul în fiecare celulă din corp, care defineşte bucuriile mari şi care ne stoarce lacrimile. În ea aş crede şi cred că aş recunoaşte-o de cum aş vedea-o prima oară pe stradă. Nu degeaba mi se spunea demult să am grijă pentru că ochii sunt oglinda sufletului. Mă întreb – oare nu de asta am învăţat să privesc oamenii în ochi? Pe de altă parte, dacă aş fi avut vreodată un fiu cred că atunci când ar fi avut vârsta la care să înţeleagă l-aş fi sfătuit să nu creadă nici măcar într-un ochi; nici măcar într-un ochi de apă”.

          „Devii plictisitor, îmi spuse. Iubirea este suflet întotdeauna, şi dacă ai de gând să mă contrazici uite, tac şi poţi să îmi dictezi tu exact ce să spun”! Mărturisesc, uneori din acest motiv îmi iubesc personajele, pentru că se întâmplă să îmi refuze cuvintele şi să vrea să mi le însuşesc eu pe ale lor. Chiar dacă nu poate nimeni să creadă doar în cuvinte.

Anunțuri

4 comentarii la “Închipuiri

  1. noridecuvinte spune:

    adesea si eu sunt acostat de acea exclamatie : gata m ai plictisit. cand defapt aude ceva ce a mai auzit si stie caci este true si invidios/oasa ca nu poate spune si el/ea din suflet asta

    • Nevermore spune:

      Noridecuvinte, daca as fi in situatia de a invidia vreo persoana as invidia mai degraba ceea ce simte, nu ceea ce spune. Cuvintele, mai ales atribuite personajelor create, sunt de multe ori cele mai la indemana. 🙂

      • noridecuvinte spune:

        ai pus punctul pe i, ai dreptate dar deseori se ridica tensiunea si trec cu vederea cum spui si tu. unii nu stiu sa mai simta caci traiesc sechestrati intr un univers …. sa nu dau cuvant

      • Nevermore spune:

        Noridecuvinte, in cursul timpului cu totii acumulam frustrari si incetam sa „traim” cu adevarat pentru ca prea ne sufoca viata. In asemenea momente, insa, preferabila inveninarii este autoanaliza si doi-trei prieteni de nadejde. Adevarat, din pacate, sunt multi carora, in loc sa schimbe ceva pentru ei, le este mai usor sa intunece si cerurile altora. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s