Cu ocazia unor evenimente despre care poate voi mai pomeni, am întâlnit un personaj care riscă să îmi devină drag. Atât de drag încât să îmi amintesc de el cu zâmbet cald pe buze. La o pauză de manifestare a viciilor fiecăruia mă abordează, întrebător: „Bravos, domnule, bravos! Şi acum ce mai scrii”?! L-am privit vesel, zâmbind, şi răspund sec: „Păi sunt aproape gata… nimic”. Mă întreabă perplex: „Cum nimic”?! “Păi nu vedeţi? A dat colţul ierbii, soarele, a venit vara, au început femeile să se dezbrace. De scris îmi arde mie”?! A râs şi m-a bătut prieteneşte pe umăr – ne împrieteniserăm. Dar, ca un făcut, după două zile a început ploaia. Măcar dacă era în septembrie, ca să mai citim din Pedeapsă! Sau să mai respirăm, că parcă văd, iar ne podideşte căldura.
Nevermore 
🙂 o vara torida…asteptam o „furtuna” care sa inspire sau sa respire aer proaspat pentru o alta zi, cu o alta poveste…
Araoimi, foarte multumesc pentru urarea frumoasa! Sa vina, deci, o furtuna, care sa ne mai scoata din „bucatariile” scrisului. Vara stralucitoare! 🙂