Nostalgii

          La o bere vorbeam cu ‘nea M. – să nu îşi facă nimeni impresii că mie mi se întâmplă toate la bere, s-ar putea să fie dezamăgire mare când impresia se va confirma… Dar! Vorbeam cu nea M. la o bere despre oameni şi am convenit că sunt frumoşi. Indiferent de potenţele lor, indiferent de posibilităţi, oamenii sunt frumoşi. Jur, el era frumos, cu chipul luminos, cu zâmbetul larg până la urechi, cu râsul în hohote. Cred că şi eu eram frumos, deşi mi se întâmplă tot mai rar – cu ochii măriţi şi avizi, cu urechile ciulite, cu sufletul gata să fie combătut, cu speranţa că nu voi putea contrazice. Sunt oameni frumoşi, orice aţi zice, prin ceea ce spun, prin ceea ce speră, prin ceea ce vor. Şi sunt şi ceilalţi, tot frumoşi, dar în felul lor. Chiar dacă… Eh! Sătul de discuţii despre libertate şi drepturi am vorbit despre altceva. Oamenii sunt frumoşi când vorbesc despre libertate, chiar dacă o confundă şi de fapt vorbesc despre singurătate. Libertatea de a vorbi liber la bere, chiar despre libertate, echivalează cu singurătatea în care îţi îmbrăţişezi perna înspre zori. Sau nu, pentru că poţi să îţi promiţi că nu vei mai pierde timpul. Timpul acela care nu aparţine unuia singur ci este comun, al celor două entităţi care tânjesc ori după lipsa de singurătate ori după sclavie, indiferent. Mi-am amintit cum spuneam cuiva, acum multă vreme – „fiecare clipă fără tine este timp pierdut”.

16 comentarii la “Nostalgii

  1. araoimi spune:

    …poate ! Dar lângă cineva ? Unde este libertatea ? 😊 Poate greșesc. ..ce știu eu ?

    • Nevermore spune:

      Araoimi, vine o vreme in care ne dam seama ce ni se potriveste si care ne sunt caile libertatii. Alaturi de cineva libertatea poate sa fie in simtire. Sau in evidenta ca nu suntem facuti sa ne insotim cu serpi si vulturi.🙂

      • araoimi spune:

        Wow🙂
        …cu serpi si vuturi spui ?
        Copilaria mea a fost undeva la 6 km. distanta de Baile Herculane…eram pe raul Cerna in toate vacantele. Pe malurile apei era plin de vipere de apa, de altfel zona este cunoscuta ca fiind plina de vipere. Ciudat, nu-mi era teama🙂 . Ei bine, ai dreptate, vine o vreme…eu nu prea stiu cand va fi…poate🙂

      • Nevermore spune:

        Araoimi, sarpele – care chiar vipera era – si vulturul sunt insotitorii Supraomului. Ca oameni nu stim incotro ne duc drumurile, dar e bine sa o faca prin locuri asa frumoase ca acelea de care spui. Fara pronuntate urme de fatalism, eu cred ca fiecare lucru vine cand ii este timpul. Zi insorita!🙂

      • araoimi spune:

        …nu știm unde, nu știm când 😊suntem „destine” ..o zi frumoasă sau răcoroasă.
        În Timișoara …arde pământul. .

      • Nevermore spune:

        „Stiu ca nu stiu nimic”. Si totusi, de multe ori avem impresia ca suntem ceea ce dorim sa fim si ne cunoastem cu exactitate pasii chiar daca ne ard toate taramurile.🙂

      • araoimi spune:

        ….”si nici macar asta nu stiu”🙂
        sau,
        „Stiu ca nu stiu nimic, dar stiu ca pot stiu si mai mult decat stiu „_ Socrate
        recunosc nu m-am gandit la asta🙂

      • Nevermore spune:

        Araoimi, si totusi, uneori ramanem cu impresia ca stim mai mult decat trebuie!🙂

      • araoimi spune:

        Oare ?
        Asta e motivul amintirilor mele „din viitor” ?
        Posibil sa ai dreptate.

      • Nevermore spune:

        Araoimi, ferice de cei care au puterea de a anticipa! Dar fiind supusi greselii trebuie sa ne lasam si marje de eroare. O zi frumoasa!🙂

      • araoimi spune:

        „Cunoaste-te pe tine insuti.”_Platon si poate atunci vei sti ce doresti in viitor…
        Eu stiu doar ca trebuie sa plec in octombrie din tara, voi trece pentru a patra oara Atlanticul….ce va fi, va fi🙂
        O seara linistita.

      • Nevermore spune:

        Araoimi, oricat ar suna a cliseu, eu sunt de acord ca de cele mai multe ori farmecul apartine calatoriei, nu destinatiei. Daca am stii chiar tot viata ar fi cumplit de plictisitoare.🙂

      • araoimi spune:

        Călătoriile spre destinații necunoscute au farmec, adevăr graita-i..😊

      • Nevermore spune:

        Citisem pe undeva, nu mai stiu pe unde, cum ca singurul mod de a cheltui bani si de a deveni mai bogat sunt calatoriile. Pe atunci mi-am spus ca o asemenea cugetare nu poate veni decat din partea cuiva care nu a pus mana in viata lui/viata ei pe o carte. Acum, mai cu capul pe umeri si mai tolerant, as admite ca orice calatorie are farmecul ei.🙂

      • araoimi spune:

        😊 )))) sigur este un mod de viață pentru mine. Cumva am fost „nauca” o vreme. Decât birou și acasă. Teatru, opera, prietene …am învățat ca nu ajută. E libertatea pe care o simt acolo (nu contează unde), pierzandu-ma seara pe străzi necunoscute. Poate e ciudat modul în care mă cunosc pe mine în „bazarul” cu de toate, dar neștiut …nu cred în zodiac dar se pare că în alta viața am fost negustor japonez 😊
        Mulțumesc pentru toleranta, deși nu fac parte din categoria celor care nu citesc, dimpotriva….😊
        Regret că nu am citit tot ce ai scris.
        Voi avea timp zilele următoare.

      • Nevermore spune:

        Araoimi, de citit este vreme, inca mai urmeaza destule, avand in vedere ca aici este doar locul de joaca.🙂 Opinia mea este ca prietenii si placerile proprii isi au locul lor, dar de „curatat” nu o putem face decat noi prin noi insine. In definitiv, libertatea are caile si formele ei. Personal nu stiu ce am fost intr-o viata anterioara, stiu ca in urmatoarea m-as vrea tot scriitor, dar obligatoriu neamt!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s