Note

          Tot la o bere, dar nu mai ştiu la a câta, mă întreabă ‘nea E. “Măi, copile, dar tu de ce scrii”?! Nu ştiu de alţii, alţii care o fac sau care visează mai mult sau mai puţin în secret să o facă, dar şi eu mi-am pus întrebarea asta, şi de cele mai multe ori am fugit de ea. Am fugit până când am avut curajul să o privesc în faţă şi să îi dau răspunsul. Fiecare scrie pentru motivele lui şi îmi spunea cineva că noi, unii, suntem blestemaţi să fim prea plini. „Şi dacă suntem prea plini de noi”? A râs, şi cred că cel mai bun sfat pe care l-am primit în ale scrisului a fost să nu scriu pentru glorie.

          De multe ori îmi spun că pot să îmi tratez scrisul ca pe o femeie. E prea capricios ca să fie altfel, deşi ca exprimare mereu îmi lasă senzaţia că ar avea gen masculin. Mi-l asum, cu spaimă, uneori, cu încredere, alteori. În toate capriciile lor, mereu vor fi femei care să îşi amintească de mine; de Literatură nu sunt sigur. Dar speranţa moare ultima, chiar dacă asta este abia a doua greşeală.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s