Funebru

Ne arde focul cel amar
De suflet-lut trecut prin toate,
Al cărui cânt, al cărui jar,
Nici să plângă nu mai poate.

Ne arde sufletu’-n tenebre
Ce se albesc clipă de clipă,
Simţim îngheţul în vertebre
Şi visul ne e doar risipă.

Ne simţim slabi, ne simţim mici
În orice noapte care trece,
Nu ştim ce căutăm aici
Cu ochiul stins şi mâna rece.

În faţă ne-aşteaptă Charon
Cerând pe-un drum un ban tocmeală –
În spate, când jucam şotron
Şi nu ştiam ce-i aia boală,

Ne aşteaptă nostalgia;
Şi încep să doară toate,
Sufletul, călătoria,
Şi a vieţii-absurditate.

Ce e-n faţă? Ce e-n spate?
Ce e azi? Ce este mâine?
Există-n ceruri dreptate?
Vom primi sare şi pâine?

Sufletul amar tresaltă,
Se-nspăimântă să mai zboare –
Unde e lumea cealaltă
În care nimeni nu moare?

Toate-s vis, o moarte-‘ntreagă
Întuneric şi lumină,
Chiar şi speranţa pribeagă;
Pământ vom fi, soartă haină!

9 comentarii la “Funebru

  1. araoimi spune:

    Tacere…”nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei”…

    • Nevermore spune:

      Araoimi, omul s-a temut mereu de necunoscut. Viata este atat de complexa incat nu ar avea niciun sens sa nu mai existe nimic dupa. Si totusi, cred ca ne temem pana in ultima clipa, ne inspaimantam si ne revoltam.🙂

      • araoimi spune:

        Moartea este până în ultima clipă o necunoscuta. După …nu cred că ar putea cineva să spună cu certitudine ce va fi.
        Practic de mult timp Sahaj Marg ( o meditație simpla), nu levitez și nici nu am viziuni 😊. O tehnică simplă de relaxare.
        Din ce am citit se pare că există viață după moarte. Exprimată în altă formă.
        Sigur,frica există. Nu te mai gândi la asta.
        Noapte bună. 😊

      • Nevermore spune:

        Araoimi, deocamdata nu gandesc pentru mine, doar pentru personajele mele. Credinte personale suntem datori cu totii sa avem, dar fiecare lucru la vremea lui!🙂

      • araoimi spune:

        Este ciudat pentru mine sa inteleg cum gandeste un scriitor. Eu „gandesc” in „cifre” :)))) si in legislatie „stufoasa”. Motiv pentru care, seara caut curioasa ce a mai scris Nevermore…dar am rabdare. Si da, credinte…depinde, nu cred in oamenii care aduc omagii gratuite. Exista da si nu. Imi place sau nu. E simplu. Cred ca nu am venit in lumea asta intamplator…avem fiecare un destin. Seara linistita…🙂

      • Nevermore spune:

        Araoimi, oscilant cum ma stiu in privinta ideii destinului, as spune mai degraba ca venim cu o „misiune”. Destinul este drumul, cu toate caile lui, batatorite, nebatatorite, laturalnice si cum or mai fi ele, care, din pacate, ajungand la ultima dintre fundaturi s-ar putea sa ne lase cu scopul neindeplinit. Cum gandeste un scriitor… uneori nici eu nu stiu!🙂

  2. araoimi spune:

    Ai dreptate.Nu am motivatia sa te contrazic. Destinul si misiunea, notiuni distincte. Cat despre drum…ar fi facil fara carari si fundaturi.
    „Unde e lumea cealalta
    In care nimeni nu moare?”
    Eu nu stiu sau poate „Voi fi ca acel copac, voi muri incepand de sus.”(W.Scott).
    Un gand bun catre noapte! 🙂

  3. araoimi spune:

    🙂 Evident !
    Tu esti scriitorul…eu unul dintre cititori.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s