Contra vers

Să scriu în vers alb, îmi zicea cineva
Îndreptăţit la părere de-a dreptul,
Adânc impresionat de zbaterea mea
Şi în măsură să îmi sfâşie pieptul.

Să scriu în vers alb, îmi şoptesc în ureche,
Să-mi strălucească drumul sub picioare –
Doar eu, nebunul, apucatul de streche,
Susţin sus şi tare: rima nu moare!

Să scriu în vers alb, aşa-mi cer poeţii,
Poetese mă-ndeamnă, cu zâmbet vulgar,
Cu alb să sparg uşa celebrităţii
Şi versului clasic să îi spun „au revoir”.

„Să uiţi  forma fixă, să ieşi din canoane!
Scrie vers alb, în timp n-o să mai doară,
Sacrifică rima, n-o ţine-n icoane!
Poema-i femeie, de unde fecioară?!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s