Timp

          Într-o noapte, sondând conţinutul unui pahar de vin deopotrivă cu conţinuturile mele, m-am întrebat ce aş face în anumite situaţii. Spre exemplu, ce aş face dacă m-aş putea întoarce în trecut, dacă m-aş putea vedea, pe mine cel de atunci, cu ochii de acum. Şi, mai ales, m-am întrebat, „ce mi-aş spune”? Nebunie, nebunie mare asemenea întrebări şi gânduri, pentru că pot ajunge să răscolească. Pot împinge la autoanalize, la judecăţi, la gânduri, inclusiv la repercusiuni asupra prezentului. Asupra prezentului om – acela care a trecut prin toate pe care le cântăreşte şi care, într-un fel sau altul, i-au dat naştere. Nu suntem născuţi numai de femei ci şi de viaţă, atunci când ne marchează decisiv şi, probabil, şi de alţi oameni. Şi mai cred că în fiecare zi ne naştem câte puţin, pentru că suntem supuşi schimbării, dacă nu în esenţă, în concepţii, în atitudine şi în gândire.

          Mi-aş uita trecutul, uneori, chiar dacă se spune că cine uită nu merită, dar m-aş păstra pe mine, aşa cum sunt. Cu aceeaşi întrebare, ce mi-aş spune dacă…