Timp

          Într-o noapte, sondând conţinutul unui pahar de vin deopotrivă cu conţinuturile mele, m-am întrebat ce aş face în anumite situaţii. Spre exemplu, ce aş face dacă m-aş putea întoarce în trecut, dacă m-aş putea vedea, pe mine cel de atunci, cu ochii de acum. Şi, mai ales, m-am întrebat, „ce mi-aş spune”? Nebunie, nebunie mare asemenea întrebări şi gânduri, pentru că pot ajunge să răscolească. Pot împinge la autoanalize, la judecăţi, la gânduri, inclusiv la repercusiuni asupra prezentului. Asupra prezentului om – acela care a trecut prin toate pe care le cântăreşte şi care, într-un fel sau altul, i-au dat naştere. Nu suntem născuţi numai de femei ci şi de viaţă, atunci când ne marchează decisiv şi, probabil, şi de alţi oameni. Şi mai cred că în fiecare zi ne naştem câte puţin, pentru că suntem supuşi schimbării, dacă nu în esenţă, în concepţii, în atitudine şi în gândire.

          Mi-aş uita trecutul, uneori, chiar dacă se spune că cine uită nu merită, dar m-aş păstra pe mine, aşa cum sunt. Cu aceeaşi întrebare, ce mi-aş spune dacă…

Anunțuri

14 comentarii la “Timp

  1. araoimi spune:

    🙂 Buna dimineata !
    Ascult Aerosmith si..citesc.
    Da, ne schimbam zilnic …mereu aceeasi intrebare !
    Daca m-as intoarce in trecut. Stiu eu ?
    O zi faina, e luni !

    • Nevermore spune:

      Araoimi, din punctul meu de vedere intrebarile referitoare la trecut sunt cele mai grele. Adevarat, utile in cazul autoanalizelor, dar in anumite momente inutile pentru ca nu ar face decat sa ne umple de regrete sau nostalgii. In majoritatea timpului cred ca este bine sa fie evitate. 🙂 Zi faina!

  2. araoimi spune:

    Nevermore, ca vrem sau nu uneori se intampla sa revina in memorie, chiar si involuntar. Recitind cele scrise de tine am ramas cu ideea ca da, exista schimbari „in conceptii, in atitudine si gandire „. Clar ca toate sunt rezultatul impactului cu societatea. Asa cum o fi ea. Depinde ce „selectam”. Sa – mi pastrez „eul” in relatia cu ceilalti este important.
    Mda, timpul masoara dimensiunea amintirilor. Traim alert. Nu, eu nu vreau sa ma gandesc la ce as alege sa fiu acum, intorcandu-ma in timp. As omite probabil perioadele care acum le gasesc ca fiind „actiuni” gresite.
    Multam pentru o zi faina. 🙂
    O seara linistita la tine ! 🙂

    • Nevermore spune:

      Araoimi, schimbarile in conceptii, atitudine si modul de a privi diverse lucruri este in dese randuri dezirabil, intrucat reflecta dinamica evolutiei individuale. La patruzeci de ani ar fi cumplit sa gandim ca la douazeci. Pe de alta parte, nu trebuie uitat ca schimbarea nu presupune neaparat evolutie ci si involutie. Greu cu viata asta, foarte greu! Zi frumoasa! 🙂

  3. araoimi spune:

    Omul matur gandeste mare, thinks big, nu renunta usor la principiile proprii.
    Se mai iese uneori din „schema”, functie de imprejurari. In schimb, relationand cu „societatea”, pentru ca asta facem zilnic, apar percepte de viata noi. Depinde de noi ce alegem. Cred ca acum ar fi „ciudat” sa gandesc ca la 20 de ani. Poate chiar amuzant pentru cei din jurul meu. Indicat ar fi sa evoluam, numai ca exista perioade de „stagnare” ca sa nu spun involutie (nu prea imi place termenul chiar daca e veridic).
    Ei da, mon cher, pe langa duminicile plictisitoare, caldura mare din vara asta, asteptam noptile care ne aduc un strop de liniste interioara….
    Seara buna ! 🙂
    Imi place „Greu cu viata asta, foarte greu”.. adevar grait-ai ! 🙂

    • Nevermore spune:

      Araoimi, acel „think big” al omului este foarte fragil, pentru ca dimensiunea ganditului se raporteaza strict la dimensiunea lumii in care traieste fiecare. Si, apreciabili, din punctul meu de vedere, nu sunt oamenii care isi apara cu incapatanare principiile, ci aceia care inteleg sa le schimbe atunci cand constata ca sunt gresite. Ar spune unii – principiile sunt fundamentale si nu au, deci, cum sa fie schimbate cu usurinta. Doar ca, regulile sunt facute tocmai pentru a fi incalcate. Da, influenta societatii este incontestabila si de multe ori poate sa fie fatala. Si ar fi cumplit sa ne izolam toti, ca Emily Dickinson. Concluzia, deci, ramane, „greu cu viata asta, foarte greu”! Multumesc! 🙂

      • araoimi spune:

        Am citit cine mai știe pe unde ca omul este singura ființă morala de pe Terra.
        Nevermore, este drept ca raportul om /societate este necesar și în consecință principiile se pot schimba funcție de percepția fiecăruia.
        Dar până la urmă pana și moralitatea este înțeleasă diferit. Astăzi am fost la o terasă pe lângă Bega. Am discutat despre felul în care ne trăim viața. Păreri diferite. Comportamentul uman este direct legat de starea de spirit și spațiul în care se manifestă.
        Doar că există totuși reguli pe care nu mi-as permite sa le încalc. Puține la număr dar țin de esență.
        Izolarea poate genera traume psihice grave. Mă sperie ideea de o asemenea stare.
        Rămânem la dictonul ” greu cu viața ăsta, foarte greu” ! 😊

      • Nevermore spune:

        Araoimi, in functie de societate regulile morale pot sa difere – ca exemplu as invoca monogamia, respectiv bigamia. Ma refer la ele pentru ca in regnul animal exista specii (lupii, spre exemplu, sau lebedele) caracterizate de monogamie. Nu pun moralitatea pe seama Naturii, nici nu afirm ca exista animale caracterizate de moralitate. In realitate, indiferent de setul de valori adoptat, omul este singura fiinta de pe Pamant care poate defini si constientiza notiunea de moralitate. Tot Orwell spunea ca daca respecti regulile marunte le poti incalca pe cele mari. In definitiv, notiunea de libertate – aceea dupa care tanjeste fiinta umana – este de fapt posibilitatea de a face tot ceea ce dorim atata timp cat nu dernjam pe ceilalti. Desi, insusi acest principiu, ar spune unii, este o ingradire a libertatii. Functie de structurile interne ne formam conceptii atat asupra moralitatii, cat si a regulilor si a libertatii. 🙂

  4. araoimi spune:

    Nevermore, cine poate spune clar ce este moral sau imoral ?
    Dexul-ul il defineste :”care este contrar moralei, care nu are nici un principiu moral.” In timp societatea s-a schimbat mult. Imgineaza-ti cum ar fi sa traim dupa principiile strabunilor nostri. Ieri seara la terasa, a fost pusa pe tapet si discutia despre casatorie. Majoritatea s-a pronuntat cu un „nu” categoric. Cred ca valorile morale inseamna exact ceea ce dorim fiecare in parte sa insemne.
    Balzac spunea ca ordinea morala are legile ei si poti fi pedepsit daca le nesocotesti. Pedepsit de cine ? Sigur nu merg catre extreme, nu ignor principii solide. Dar nu cred ca cineva doreste sa-i fie ingradita libertatea de a-si stabili principiile legate de moralitate. Sunt libera sa aleg. O femeie sau un barbat au voie sa se abata de la reguli stabilite in cuplu ? Nu stiu.
    Vor fi aratati cu degetul daca o fac? Posibil. Poate exista motivatii numai de ei stiute. Este un exemplu minor, subiectul este amplu. Si desigur, ai dreptate, atata timp cat ne manifestam liber in propriile noastre principii fara sa deranjam pe ceilalti, este bine. 🙂
    Singura fiind sunt expusa mult mai usor. Statutul asta este ofernant. Intrebari frecvente. Presupuneri. Eh, c’est la vie… 🙂

    • Nevermore spune:

      Araoimi, societatile sunt si ele in continua evolutie si anumite principii si actiuni se schimba in functie de ganditorii pe care ii are, de modelele pe care le adopta, etc. Imi place sa amintesc mereu de o anumita regina a Angliei care spunea „ca este nevoie, ca nu este nevoie, o data la trei luni eu fac baie”. Cum ar fi privit cineva in ziua de azi pentru asemenea afirmatie? Mult mai in spate, in societatea romana, exista nu numai obiceiuri, ci si legi sociale pe care astazi le-am considera completa barbarie, aflata in profund conflict cu aproape orice drept al omului. Acum cincizeci de ani, sa spunem, o femeie in varsta de douazeci si patru de ani, daca era nemaritata, era considerata „femeie batrana”, acum, tot la acea varsta, putem spune ca femeii respective abia i se deschide in fata calea vietii. Moralitatea presupune normalitate, iar normalitatea este ceea ce inseamna normalitate pentru multitudinea de indivizi care populeaza un spatiu. Dincolo de societate, se manifesta setul de valori al fiecaruia, mai mult sau mai putin subred – culmea! – tot dupa parerea celor din jurul sau, a societatii. Cat despre casatorie, unii o pot considera ca izvor al celulei de baza a societatii, altii impovarare si lipsire de libertate, iar altii cine mai stie ce. Suntem totusi liberi sa ne alegem atitudinea. 🙂

  5. araoimi spune:

    In zilele noastre, moralitatea se contureaza paradoxal in fiecare sfera a vietii sociale. Ce este moral sau imoral difera de la o societate la alta, de la o religie la alta. Daca ne gandim bine moralitatea este de natura prescriptiva, functie de perioada.
    A fi modest, tolerant, altruist tine pana la urma de valoarea unei persoane.
    Dar daca fac referire la altruism si toleranta cred ca si aici exista limite.
    Si mai cred ca apeciem moralitatea celor din jur in mod strict subiectiv.
    Pai in zilele noastre, a fi sau nu casatorit la o anumita varsta nu mai prezinta importanta. Sau poate gresesc. Sigur, „celula societatii” este familia.
    Ar fi interesant sau poate ciudat sa nu mai existe. Dar tinand cont de frecventa divorturilor care se produc la scurt timp dupa casatorie, ma intreb cum este mai bine. Nu stiu. Ce valori morale isi poate insusi un copil care este in „custodie” comuna. Cred ca am o obsesie pentru Einstein.
    O fi si moralitatea supusa relativitatii ? Cred ca da.
    Nevermore, te intorci sau nu in timp, nu poti fi decat ceea ce esti acum, scriitorul RN . 🙂

    • Nevermore spune:

      Araoimi, se pare ca ajungem la numitor comun in privinta moralitatii, nu gasesc ca ar fi ceva de contrazis. Intoarcerile in timp sunt benefice, in anumite momente, pentru fiecare individ, dar da, nu trebuie sa devina celule in care sa ramanem prizonieri. Din fericire, sau poate nu 😀 , RN nu poate sa mearga decat inainte. 🙂

  6. araoimi spune:

    Cred că subiectul „moralitate” a fost „dezbatut” suficient. Sigur există nenumărate alte detalii. Ar fi destul de periculos sa devenim prizonierii amintirilor.
    Nevermore, mergi pe drumul care te îndeamnă sufletul și gândul….este drumul tău. 😊

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s