Tot cu emoţii

          Apelând la un spirit copilăresc şi la diverse personaje în care mi-am permis să mă întru(chi)pez, uneori m-am jucat inclusiv cu ironia şi cu autoironia; cei care au ştiut să citească printre rânduri au sesizat-o şi în anumite momente până şi eu îmi amintesc cu drag de un mine anume, spunând: „eu nu am timp să citesc, trebuie să scriu”. Oricât aş fi râs de o asemenea concepţie, astăzi lucrurile se inversează cumva – nu am timp să scriu, trebuie să citesc. Nici măcar nu ştiu cine susţine astăzi un test, autorul ei sau „Pedeapsa”, părintele sau copilul. Cel mai probabil, amândoi.

          Tot mă întreba cineva care loc mi s-ar părea perfect pentru o vacanţă şi o vreme am fost tentat să răspund mecanic – în munţi sau pe anumite dealuri dragi mie. Acum impulsului aş adăuga raţiunea: pe culmi, alături de gândurile, de simţirile şi de pedepsele mele.

          Astăzi – şi abia după aceea luăm vacanţă şi de la emoţii – citim în public!

Lectura Pedeapsa

5 comments on “Tot cu emoţii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s