Bucătării şi bucătărese

          Se pare că am fost binecuvântat, la viaţa mea, să cunosc şi oameni sătui şi oameni flămânzi. Interpretabile sau nu, noţiunile au, ambele, nevoie de bucătărese. Binecuvântat fiind – o mai spun o dată! – am cunoscut şi mâncăi, şi gurmanzi, şi bucătărese. De bucătărese nu sunt sigur, dar de celelalte două categorii amintite sunt sigur că – mereu contradicţia se îmbină – sunt şi flămânzi şi sătui. Oameni, până la urmă, ca noi ceilalţi – noi ceilalţi care, la rândul nostru, putem să fim sătui de aşteptări, de neîmpliniri, de rutine, de vise pierdute, de idealuri la care am renunţat, de speranţe pe care le-am ucis. Şi flămânzi, deopotrivă, să fim alţii, cei care am dorit să fim, cei care am dori să fim, flămânzi de împlinirea pe care oamenii sau zeii, ghinionul sau, cine ştie, chiar norocul, ne-o refuză.

         Bucătăresele sunt o specie aparte – cel puţin într-una din imaginile mele pe care mi-am construit-o cine mai ştie când, într-un miez de noapte în care eram flămând. Mereu plinuţe, dacă nu grase de-a dreptul, cu picioare solide, groase, care să le susţină greutatea. Femei cu pungi de osânză la încheieturile degetelor, pentru a putea picura din ele, dacă se întâmplă să rămână fără ulei. Femei cu abdomen proeminent, cu şolduri moi în care, dacă le-ai cuprinde, braţele s-ar adânci aproape tăios – cuţite în unt. Au părul prins, sau scurt, şi vorba le este mereu veselă – aşa este şi normal, dacă aţi studia cu atenţie un canar aţi vedea cât de vesel este cu stomacul plin! Poate şi din această cauză asociez bucătăresele cu veselia, pentru că ele nu sunt niciodată flămânde. Sau, cine ştie, în spatele ochilor lor sclipitori se poate să fie o lume care nu are nimic de-a face cu plăcerile bucătăriei.

          Cred că din acest motiv, într-o noapte, rătăcit prin faţa cine ştie cărei beri, mi-am asumat un punct de vedere: „bucătăresele nu au ce căuta în scris. Doar nu o să citim un elogiu al cârnaţilor în loc de unul al nebuniei”! În plus, se spune că mâncărurile ies şi mai bune dacă sunt făcute cu drag, sau cu dragoste, deci neapărat, bucătăresele trebuie să iubească ori meseria, ori pe cei pentru care gătesc. De aceea am şi susţinut ceea ce am spus; iar scrisul nu se face mereu cu iubire şi cu plăcere. Se mai face cu îndârjire, se mai face cu chin, se mai face cu ură. Nu ştiu dacă de mine sau de el îmi este cel mai groază. Cu el, de ce să mint, sau să nu mă laud, am învăţat să mă descurc; cu el, nu cu bucătăriile lui. Recunosc, de câte ori trebuie să îi intru în bucătărie îmi este teamă să nu plec cu gustul prea amar al nemulţumirii. „Să nu fim mulţumiţi niciodată de textele noastre”. Cred că din acest motiv mă întunec când mă pune să îi fiu bucătăreasă. Noroc cu muzica din bucătăriile scrisului!

11 comments on “Bucătării şi bucătărese

  1. araoimi spune:

    Mă gândesc ce se poate întâmpla, dacă prin absurd nu ar mai exista bucataresele

  2. araoimi spune:

    Și da, scrisul se face uneori cu ură sau cu speranța că acolo sunt descatusate toate lacatele unor dureri ascunse…
    Zi faina, Nevermore ! 😊

  3. araoimi spune:

    Nevermore, nu vreau fara bucatarese. Eu am una.🙂 Nu vreau sa dispara. Doamne fereste !
    Vrei cumva sa spui ca nu suntem masochisti ? Evident, nu la modul exagerat.
    Pai nu le iubim, dar ele exista. Nu poti iubi durerea, indiferent de natura ei.
    Ei nu, nu ne plangem. Detest sa -mi fie mila de mine. Imi asum toate faptele, indiferent de urmarile lor.
    Nu ne plangem, avem o singura viata !🙂

    • Nevermore spune:

      Araoimi, este posibil ca durerea sa fie unul dintre cele mai puternice izvoare ale creatiei. Sunt dureri pe care ajungem sa le iubim. Avem mai multe vieti, dar le traim cate una, pe rand.🙂

  4. araoimi spune:

    Nevermore, am inteles sensul mai multor vieti.🙂
    Sigur, asa este. Dureri trecatoare, dureri intense, nemuritoare…
    Cred ca nici adunate in paginile unei carti nu se sting..
    Am reintalnit dupa ani, un om care duce in suflet durerea unei iubiri neamplinite, am citit pe langa cuvinte, o privire care m-a speriat.
    Este greu sa o explic in cuvinte…
    Seara faina, Nevermore !

    • Nevermore spune:

      Araoimi, asemenea principiului ca fiecare om pe care il intalnim ne invata ceva, sunt experiente prin care trecem si care ne (de)formeaza intr-un anumit mod. Nu suntem neaparat ceea ce traim, dar nu ne putem detasa de experientele noastre de viata, decat, probabil, la varste linistite.🙂

  5. araoimi spune:

    Exact !🙂
    Pana la varste „linistite”…daca le mai ajungem…
    Zi faina, Nevermore !

  6. araoimi spune:

    Nevermore, nu ma asteptam la un asemenea raspuns ! :)))))
    Fie precum spui !🙂
    Noapte pe plac…a sosit toamna !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s