Notă scurtă

          Cred că într-o noapte voi cădea la pace cu mine însumi – am început deja tratativele. Bucătăreasă, dacă trebuie!îmi spun scrâşnind din dinţi. Ocnaş, dacă trebuie!îmi spun amintindu-mi ce spunea Rebreanu, că scrisul e ocnă. Brusc mă opresc şi îmi întind împăciuitor o mână imaginară. O viaţă nu trebuie trăită sub semnul lui „trebuie”, şi mai cred că unele vieţi ni se dăruiesc abia când ne dăruim noi lor.