Notă scurtă

          Cred că într-o noapte voi cădea la pace cu mine însumi – am început deja tratativele. Bucătăreasă, dacă trebuie!îmi spun scrâşnind din dinţi. Ocnaş, dacă trebuie!îmi spun amintindu-mi ce spunea Rebreanu, că scrisul e ocnă. Brusc mă opresc şi îmi întind împăciuitor o mână imaginară. O viaţă nu trebuie trăită sub semnul lui „trebuie”, şi mai cred că unele vieţi ni se dăruiesc abia când ne dăruim noi lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s