Ca un drept la nebunie

          Îmi rămăsesem dator, de la o vreme, cu nişte gânduri pe care nu am vrut să mi le mai asum. Prea multă gândire strică, iar cine gândeşte prea mult în loc să acţioneze s-ar putea să rămână doar cu ideea a „ce ar fi fost dacă”.

          Nu m-am considerat niciodată om de acţiune – în niciun caz vreun Van Damme, dar nici de idee – şi aici, ca să se umple locul gol, poate oricine să aleagă cu ce nume completează. Dar chiar şi cu asemenea lipsuri, m-am simţit de cele mai multe ori om, şi chiar ajunsesem să mă mândresc cu lucrul ăsta. Înainte de orice altceva, să fii om – şi îmi spuneam, în nopţi târzii în care îmi îmbrăţişam visele: „mare minune şi asta”!

          Până când, cumva (cui îi mai pasă în ce circumstanţe!), am ajuns la concluzia că a fi om este o nedreptate care mi s-a făcut. Nu ştiu de către cine; de Ceruri, de vreun dumnezeu, de vreo ursitoare care avea chef să râdă pe seama cuiva. Cred că de-asta, cu siguranţă de-asta m-am născut om! Cumva, spuneam, am înţeles că dintre toate vieţuitoarele omul este lipsit de anualitate. Ce înseamnă aşa ceva, să nu mă întrebe nimeni. Dar să luăm un exemplu: unui cerb i se poate aproxima vârsta în funcţie de ramurile pe care le are deasupra capului – cu cât mai solide şi mai impunătoare, cu atât este mai în vârstă şi mai experimentat. Asemenea exemple ar putea continua, dar nu este momentul şi nici locul pentru aşa ceva. Omului, în schimb, anualitatea nu i se poate determina din aspectul fizic. Coarne cerbeşti nu au nici măcar încornoraţii, şi chiar dacă ar avea, ei bine, nu li s-ar putea determina după ele anii, ci numărul celor care le-au încălzit în absenţă patul. Şi nici alte semne certe nu avem, pentru că unii albim mai târziu, alţii mai devreme; unii ne pierdem simţurile şi raţiunea chiar şi când suntem sănătoşi… Ei! De aceea, pentru că omului nu i se poate atribui cu adevărat anualitatea, ajungem să ne-o creăm singuri. Marcându-ne sărbători – ziua de naştere (în cazul meu, eu fiind special, noaptea de naştere), Crăciun, An Nou, alte aniversări, iubiri.

           Or, în cazul acesta, cum să ne mai simţim mai presus de orice altceva de pe planeta asta? Pentru că poate părea, inclusiv, că nu suntem de aici; că nu facem parte dintr-un ecosistem în care fiecare lucru are însemnătatea lui. Poate de-asta, pentru a nu fi lăsaţi pe dinafară, inventăm. Ne inventăm bornele kilometrice marcate de-a lungul anilor, ne inventăm posibilitatea de a raţiona şi de a simţi; de a fi liberi, pentru că, de multe ori, libertatea duce la iubire. Şi dacă este ceva ciudat, poate o întrebare nedefinită pe care nu ştiu cum să o pun şi căreia nici nu ştiu cum să îi răspund, este că, spre deosebire de animale, noi am inventat puterea iubirii. Poate asta ne pune deasupra a orice, ca oameni, că, într-un fel sau altul, în cazul nostru iubirea ar trebui să găsească mereu o cale – o cale de a nu ne mai simţi victimele unei ursite nebune.

Anunțuri

2 comentarii la “Ca un drept la nebunie

  1. Gal Maria spune:

    Suntem „imperfecti” si pentru asta avem nevoie de ratiune. Suferinta apare cand nu avem capacitatea de a trai in armonie cu legile Universului. Iubirea ?
    Si aici putem vorbi de ceva „realtiv”. Pe urma, a nu constientiza care este scopul vietii sau de ce ne aflam aici, presupune a fi inconstient in fata adevarului. Avem nevoie de salturi cuantice pentru asta ?
    Nu iti refuza menirea ! 🙂

    • Nevermore spune:

      Maria, probabil cea mai mare binecuvantare este sa traim in armonie cu noi. Daca acceptam ca nu avem capacitatea de a „constientiza care este scopul vietii” cu atat mai bine pentru ca, din pacate, putem doar sa ni-l imaginam si sa ridicam iluzia la rangul de adevar. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s