….

          Nu obişnuiesc să trag cu urechea, nu prea mă interesează oamenii, cu atât mai puţin secretele lor. Dar fără vreo intenţie, am auzit undeva, într-o crâşmă, în faţa unui pahar, o spovedanie care s-a strecurat prin vacarm şi a scăpat nesufocată de rumoare: „Este greu de sărbători aşa”. Ce înseamnă acel aşa” habar nu am, ştiu doar că mi-am amintit de mine, într-o noapte, vorbind în faţa oglinzii. Aş fi vrut să spun vorbind cu mine, dar nu ştiu dacă nu cumva cel din oglindă nu mai sunt eu. Ne întrebam reciproc, unul pe celălalt, străpungându-ne cu priviri curioase, ce este mai important în lumea asta. Unul susţinea sus şi tare că idealul. Măi, omule, striga unul, câţi idealişti ai mai văzut tu?! Tocmai asta este dovada că idealul nu este important, mulţi reuşesc să îl uite şi să trăiască fără el”. Am dat din mână a lehamite – nici nu mai ştiu care, eu sau celălalt eu. „Amintirea este mai importantă”, susţinu celălalt dintre noi. „Da?! De ce? Ca să îţi doreşti să fii în stare să îţi laşi clipa doar pentru a te întoarce în cele după care tânjeşti”? Cred că se întâmplase ceva ciudat cu mine, pentru că m-am simţit devenind un al treilea care susţinea că amintirile pot fi idealizate. Cu riscul, într-adevăr, de a rămâne încremeniţi între trecut şi viitor, dar nu în prezent. Aşa credea el, că unele nostalgii pot roade mai rău decât viermii, mai ales când în faţă nu mai e nimic. Nimic.

2 comentarii la “….

  1. araoimi spune:

    Tristetea maiestuoasa…esenta memoriei..
    Noapte „inspirata”, Nevermore !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s