Un avocat specializat în divorţuri, un adept al conspiraţionismului şi chiar cineva care ar fi cochetat cu profesia de detectiv particular l-ar fi sfătuit pe bietul Orfeu – nu îndrăznim să îi spunem onorabil – să îşi pună unele întrebări; spre exemplu, ce căuta Euridice în calea şarpelui, la horă, îmbrăcată în rochiţe vaporoase? Nu, departe de mine gândul de a stigmatiza femeia, dar pe firul logic al lucrurilor în loc să se repeadă să pornească cu jalba înspre Infern, celebrul lăutar trebuia să îşi ridice anumite probleme. Aici se impune o paranteză – şi dacă cineva s-ar întreba „păi de ce să se impună?” aş răspunde: „pentru că aşa vreau eu”. Deşi s-a scurs mult timp de la întâmplare, deşi or fi fost unii care au aruncat cu tot felul de caracterizări, „cântăreţul trac”, “minunatul (ca să nu spun mirobolantul) îndrăgostit”, „efigia durerii” şi alte asemenea, trebuie spus că Orfeu, privit rece şi în mod radical, nu era altceva decât un lăutar. Un lăutar atât de lipsit de succes la femei încât se agăţa de unica, singura care îl dorise – poate nu pentru că ar fi avut talent, ci pentru că lăutarii, aşa cum se întâmplă şi azi, nu erau deloc muritori de foame. Ca o translaţie către vremurile actuale, înclin să cred că Orfeu nu era cu mult deosebit de vreun Guţă (căruia orice femeie cu bun simţ şi respect de sine nu i-ar arunca nici măcar o privire), pentru că, dragilor, dacă ar fi fost un rockstar, l-ar fi durut fix în chitară de excursia Euridicei în lumea umbrelor.
Ajuns în acest punct al raţionamentului nu pot invoca decât – din nou! – prostia umană. La modul cât se poate de realist, după ce ar fi suferit o vreme, Orfeu putea să îşi spună foarte bine „nu-i nimic, are balta peşte”. Doar că, în linie cu prostia fiinţei umane, care tinde să fie mai mult pesimistă, negativistă, mie îmi pare că Orfeu a gândit: „e o problemă, balta are numai broaşte”. Indiferent de ce ar fi gândit cântăreţul trac, pentru că nu ne putem substitui lui decât cu imaginaţia, nu cu sufletul, noi, oamenii realişti, cei cu mintea ascuţită şi capabili să disecăm realitatea cu precizie de chirurg, suntem datori să îi înfierăm comportamentul. Şi nu numai pentru prostia de care a dat dovadă, ci şi pentru nesimţire. Dar lipsa de cuviinţă mai are puţin de aşteptat până să fie tratată.
Nevermore 