….

          În noaptea aceea plutea ceva în aer. Ceva ca un parfum necunoscut şi de nedefinit, ca o ameninţare sau ca o prevestire. Mult timp am căutat să identific ceea ce simţeam, deşi în fiecare clipă care trecea îmi spuneam că este mai bine să renunţ. Mă simţeam pierdut între dorinţa de a îmi vedea de ale mele şi aceea de a descoperi ceea ce mă chema. Mă simţeam om ca toţi oamenii, unul care deşi înţelege că speranţa nu îşi mai are rostul, se agaţă de ea cu dinţii. Mă simţeam contrast, eram în contrast cu mine – ceea ce este ciudat, pentru că de fiecare dată eu am fost un tot unitar. Şi cea mai mare ciudăţenie pe care o puteam spune, mi-am spus-o: „e şi mâine o zi”. De obicei îmi duceam viaţa de pe o noapte pe alta. Nu, cu siguranţă plutea ceva în aer în noaptea aceea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s