Disipări

          Într-o zi îmi propusesem să scriu despre proverbiala mea lipsă de spirit practic. M-am răzgândit, aşa cum mi se întâmple de multe ori în multe privinţe, mai ales în ce priveşte scrisul. De fapt, dacă aş fi avut o fărâmă de spirit practic, cu siguranţă nu aş fi scris niciodată. Şi, în mod cert, mi-aş fi ţinut sentimentele departe de acţiunile mele. Păi ce, se cotează sentimentele la bursă?! Din fericire, „a fi” nu este echivalent cu „a fi practic”. Şi recunosc, adeseori nu vreau să fiu nicicum, accept să fiu.

           Aş mai fi vrut, cândva, într-o noapte, să scriu despre o diferenţă pe care o găsisem (şi pe care am uitat-o) între credinţă şi religie. Îmi spuneam, aproximativ, că în religie ai neapărată nevoie de o zeitate, pe când în credinţă e suficientă o idee. De speranţă nu spun, ideile supravieţuiesc de prea multe ori speranţei. Nu mai ştiu cine îmi mărturisea că oamenii, când îl pierd pe Dumnezeu, devin labili. Este posibil, doar nebunii cred orbeşte în ei, noi ceilalţi suntem supuşi îndoielii. Să fie posibil să încetăm să mai fim atunci când nu mai ştim ce să credem?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s