Diverse trăite şi gândite

          M-am trezit într-o zi – era zi, poate chiar spre seară, nicidecum dimineaţă – cu un mail care m-a pus o vreme pe gânduri. Iniţial am crezut că eram prea adormit, de aceea a trebuit să îi citesc încă o dată titlul, spunându-mi că mintea îmi joacă feste. Nu era aşa, nicio festă, dimpotrivă, dacă m-aş fi trezit mai binedispus aş fi putut să mă bucur că în starea mea de adormire proverbială am reuşit să citesc corect fără să mă fi dedat mai întâi la cele trei stacane de cafea absolut necesare.

          „Felicitări! – spunea titlul mailului – Testează GRATUIT singura cremă din lume care ajută la creşterea naturală a sânilor”. Pentru că sunt un ciudat, nu mi-a sărit în ochi cuvântul „gratuit”, deşi era scris cu majuscule, ci sânii. Nu, să nu fiu înţeles greşit, nu erau ataşate fotografii pentru exemplificare. Oricât m-aş fi resimţit după somnul meu lung, am început să mă crucesc şi să mormăi în barbă: „asta mi-ar mai trebui, să îmi cresc o pereche de sâni, de parcă nu aş putea creşte un câine, pisică, şobolan, şoarec, chiar dihor – am auzit că sunt unii domesticiţi, numai buni să fie animale de companie”. Adevărul este că mă simt foarte bine în pielea mea şi niciodată nu mi-am dorit să am sâni mai mari. Dar nu acest lucru a cântărit cel mai mult în decizia mea de a ignora respectivul mail. Este vorba mai degrabă de structura psihică. Atunci când văd un decolteu mai generos îmi simt zguduite toate principiile şi mintea începe să mi-o ia razna. Adio arme!, adică, dacă stau să mă gândesc bine că cele mai ascuţite lucruri pe care le posed sunt cuţitele de bucătărie, furculiţele şi inteligenţa. Chiar mai mult, fiind într-o profundă lipsă de inspiraţie de natură estivală, mă şi închipuiam cum, după aplicarea cremei minune şi după constatarea efectelor, mi-ar fi stat mintea numai cum să mă reped mai iute la oglindă, nicidecum la scris şi, chiar mai mult, la scris poezie.

           Probabil pentru cine ştie ce femeie oferta ar fi fost atrăgătoare, dar pentru mine nu generase altceva decât un dezastru intelectual. Ştiţi cum este cu subconştientul ăsta, „dacă unele lucruri se întâmplă pentru că aşa este scris să se întâmple”? Sau: „Dacă este vorba de un semn divin, adică mă vrea Domnul cu sânii mai măricei? Ehhh, noroc că nu sunt Fecioară”! Sau câte alte întrebări pe care nu le mai redau aici pentru că sunt sigur că nu aş reuşi decât să mă fac de râs!

           Cumva-cumva, tot gândindu-mă la sâni (nu neapărat ai mei, de ce să fiu ipocrit?!), m-am trezit că încep să se lege cuvintele. Şi nu, nu era o amărâtă de frază, era chiar o poezie. A început să se insinueze, apoi să ţâşnească torent şi nu m-a lăsat până nu s-a văzut transcrisă pe hârtie. Am citit-o. „Nu e bună deloc de volum, e pornografică”. Bineînţeles, am anunţat noua creaţie Cenzorului Şef. „E pornografică, pune-o pe blog”, mi-a spus. Şi eu care mă declaram, sus şi tare, împotriva pornografiei! Pe de altă parte, dacă ar veni cineva să îmi susţină în faţă că niciodată, nici măcar în joacă, nu a scris pornografii, eu l-aş crede; l-aş crede ipocrit. Aşa că poate mâine-poimâine lăsăm sensibilităţile deoparte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s