Gând rapid-rapid

          Se crease cândva, în Cymeria noastră mică, un curent de revoltă împotriva poveştilor pentru copii româneşti. Nu, pe atunci nu erau poveşti cu vampiri şi cu vârcolaci, cu vrăjitoare, cu succubus, incubus şi mai ştiu eu ce altele. Erau poveşti, de exemplu, despre pui care, împuşcaţi în aripă, încercau să zboare. Şi chinul lor era atât de sfâşietor pentru copii – jur, am trăit experienţa poveştii pe propria mea piele – încât orice icoană făcătoare de minuni a plâns mai puţin.

           După ce a trecut curentul de revoltă, cel puţin eu am început să mă gândesc la inutilitatea gestului. Adică – de ce s-ar citi copiilor poveştile unor dezaxaţi care vor să îi înveţe de la vârste fragede cu suferinţa?! Că belgieni nu suntem, parol! Dar dincolo de asta, mă gândeam la cealaltă inutilitate a acţiunii – aceea de a încerca să zbori cu aripa frântă. L-am înţeles mult mai târziu, când nu mai eram copil. Şi nu ştiu, aveam nevoie de minte sau de muzică?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s