De duminică

          Eu o spun de multe ori, fie sincer, fie cu înfumurare: “eu sunt dumnezeul meu”. Se mai uită unii chiorâş, unii uimiţi, alţii ucigător, morţi de foame care prin privire îmi transmit că nu sunt eu cel pe care l-au văzut ei. Oameni şi oameni. Bucuria mi-a venit când după o noapte bahică m-a izbit o idee, cam aşa, ca un pumn în faţă, ca un tanc rusesc care mi-a trecut peste oase, ca o zi de duminică normală. Am notat-o, scurtă cum e, cred că o voi relua. Totuşi, duminică suportabilă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s