Sam (IV)

          După o vreme în care resimţi liniştea nopţii şi în gânduri, reuşind să le calmeze, Samhainn se ridică şi părăsi mormântul lui Adrian fără să mai scoată o vorbă. Îşi strânse haina pe trup şi cu umerii plecaţi, cu ochii sfredelind pământul se îndepărtă. În loc să se îndrepte spre poarta cimitirului, însă, porni pe aleea pietruită care îl străbătea. Inspiră adânc aerul rece şi oftând îşi mută privirea spre cer. Apoi, pe măsură ce paşi îl îndepărtau, privea câte o cruce, câte un copac, câte un stâlp de iluminat artificial ca şi cum ar fi căutat să şi le întipărească în minte sau să îşi ia rămas bun. Nu avea nevoie de repere, de coordonate. În ultimii doisprezece ani în fiecare noapte de treizeci şi unu octombrie se ducea în cripta în care fusese găsit – de fapt, cum mai spuneau Adrian şi doctorul, în cripta în care se născuse. Cunoştea drumul cu ochii închişi şi ar fi nimerit locul şi orb.

          Când ajunse în dreptul ei, alunecând ca o umbră întunecată printre morminte, se opri. Se roti şi privi de jur împrejur, aşa cum făcea de fiecare dată înainte de a intra în acel sălaş de moarte. Apoi deschise uşa criptei fără să îi bage în seamă scârţâitul jalnic. Păşi înăuntru şi, aşa cum făcuse şi Adrian cu treizeci şi trei de ani în urmă, bâjbâi pe peretele rece căutând felinarul. Îl aprinse şi umbre firave se împrăştiară în interior. Ridică felinarul în dreptul ochilor şi privi cu ochii mijiţi, deranjaţi de lumină, înspre unul din colţurile criptei. Se îndreptă spre el, se lăsă pe vine şi începu să caute într-un rucsac ferfeniţit pe care îl păstra acolo. Rânji amintindu-şi cum, într-o noapte, căutându-l, s-a speriat că i-a fost furat. De fapt, cu un an înaintea întâmplării îi schimbase locul, mai degrabă îl aruncase cu disperare şi uitase. „Cine naiba să îl fure, morţii?!”, îşi spuse liniştindu-se după ce îl găsise. De atunci, deşi trecuseră ani buni, venea în fiecare dimineaţa care preceda vizita lui nocturnă în criptă să se asigure că toate sunt la locul lor.

          Scoase din rucsac o sticlă cu apă, apoi o cutiuţă, un borcan în care stătea liniştit un păianjen, o altă cutie mai mare, un os uscat din pieptul unei păsări, un vas mic de porţelan ciobit şi, apoi, cu grijă, o seceră ruginită. Le înşiră pe toate în faţa lui şi le privi parcă ezitând. „Dacă aş fi fumat, cu siguranţă acum ar fi fost momentul să îmi aprind o ţigară”. Samhainn nu fuma; aşa cum unora le lipseşte puterea de a renunţa la un asemenea viciu, lui îi lipsea puterea de a dori să se apuce. Şi acest lucru era valabil şi în alte privinţe. După moartea doctorului, cu toate străduinţele lui Adrian, Sam devenea tot mai apatic şi părea că îi este lene până şi să trăiască. Aşa şi spunea, râzând în barbă, certându-se singur în anumite momente, că ar trebui să îşi învingă lenea ca să înceapă să trăiască. Încercase de câteva ori, dar de fiecare dată efectele fuseseră dureroase – suferinţe, dezamăgiri, însingurări. Nu se regăsea între oameni orice ar fi făcut, de aceea moartea groparului Adrian reprezentase, pentru el, o condamnare ireparabilă la singurătate. Măcar aş fi putut să fac un efort”, spuse, ca şi cum ar fi vorbit cuiva. „Dar acum nu mai este vreme, e ceasul. Chiar aşa, cât să fie ceasul? Trecut de miezul nopţii sigur, dar nu cred că e unu. Iar m-ai ţinut de vorbă, bătrâne Adrian!

          Suflă greu, ca omul hotărât să înceapă o treabă obositoare. Deschise cutia mai mare şi, cu grijă, îi turnă conţinutul în vasul ciobit. „Cenuşă… peste ea turnăm puţină apă”, mormăi în timp ce respecta întocmai indicaţiile pe care şi le dădea singur. Amestecând cu degetul continutul consistent al vasului – turnase foarte puţină apă, în aşa fel încât cenuşa să devină asemănătoare unei paste – se apropie de unul dintre pereţii criptei şi desenă, înmuindu-şi de mai multe ori degetul în vas, semnul infinitului. „Să fiu iertat, nu am fost niciodată bun la desenat cu cenuşă pe pereţi, nici măcar la desenat, o fac numai o dată pe an”, îşi ceru scuze întunericului. Aşeză vasul jos după ce îşi mai plimbă degetul o dată în el, apoi îşi desenă pe frunte, aşa cum putu, acelaşi semn. Din câţiva paşi ajunse la obiectele înşirate pe jos şi prinse borcanul în care păianjenul începuse să se mişte, atras de lumina slabă a felinarului. Îl aşeză şi pe acesta la baza peretului învecinat cu acela pe care desenase, apoi, scoţând din cutiuţa mai mică un fluture străpuns cu un ac de gămălie, reuşi să îl înfigă într-o crăpătură din zidul imediat următor. Se apropia de fiecare perete în sensul invers al acelor de ceas şi părea că se însufleţeşte pe măsură ce înainta în aceste pregătiri. „Bun! Desenul, păianjenul, fluturele… Oglinda! Am uitat de oglindă!Se repezi la rucsac şi căutând într-un compartiment mai mic scoase o oglindă mică, ovală, pe care o sprijini de al patrulea perete al criptei. Privi satisfăcut în jurul său, apoi se căută în buzunarul hainei. Înjură cu glas scăzut, dar fără vreo urmă de patimă. Îşi uitase butelca la mormântul lui Adrian. Scoase din rucsac o sticlă de whiskey şi bău o înghiţitură zdravănă. E bine să fii mereu pregătit… Pentru curaj!”, îşi spuse şi închinând mai trase o duşcă.

          – Şi acum?!

          Întrebarea, rostită cu voce tare, răsună ciudat şi când i se stinse ecoul Samhainn se aşeză în genunchi ţinând între degete iadeşul. „Lupta mea cu mine însumi, decisă de un os de pasăre”. Prinse fiecare parte de os cu câte o mână şi, dozându-şi forţa în aşa fel încât să nu pună mai multă într-o mână decât în alta, rupse osul. Mâna dreaptă se ridică victorioasă. Aruncă oasele pe podea, zâmbind cu încredere. Încă o înghiţitură, pentru prima înfrângere din istorie a mâinii stângi. Acum chiar e timpul!Ultimele cuvinte le rostise şoptit, iar şoapta păru că se extinde şi că mângâie fiecare perete al criptei. Bău, apoi îşi dezbrăcă haina şi o aruncă grăbit într-un colţ. „Acum chiar e timpul.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s