Sam (V)

          Pentru o clipă gândul lui Samhainn zbură departe, dincolo de întuneric, dincolo de porţile cimitirului şi se opri printre oameni. Îi vedea, cu ochii minţii, deghizaţi în personaje înspăimântătoare, aprinzând noaptea cu zgomote, cu râsete şi cu veselie. Un vacarm îngrozitor menit să înspăimânte orice era nemuritor. „Oameni care pentru o clipă de viaţă în plus îşi alungă eternitatea”, gândi. Superstiţíi prosteşti, transmise din generaţie în generaţie, preluate de la oameni fără minte. La fel de lipsiţi de minte ca mine, care în loc să mă veselesc pe undeva îmi petrec ziua de naştere, sau noaptea de naştere, în cimitir. Doisprezece ani, bătrâne Adrian! De atunci, din anul în care m-ai părăsit şi tu, nu am făcut decât să trăiesc zadarnic, dintr-un an în altul, transformându-l pe fiecare în aşteptare. În aşteptare inutilă devenită obicei prost, dacă nu cumva nebunesc. Dar e timpul!

         Se aşeză în genunchi în mijlocul criptei, simţind cimentul rece cum îl înfioară şi câteva clipe aşteptă în tăcere. Felinarul pâlpâia liniştit lângă el şi totul în jurul lui nu mai era decât tăcere întreruptă de o respiraţie puţin precipitată. Rosti cu glas domol, aproape şoptit:

          – Nu ştiu cum să te numesc, unii te cheamă Înger, alţii Spaimă, alţii Întuneric. Orice ai fi, suflare, boare de vânt, aripă de întuneric, flacără stinsă, aşteptare, risipă, ruină, orice ai fi, ca în fiecare an eu te chem Moarte. Te chem aici, în locul în care ţi-am scăpat printre degete, în locul în care trebuia să mă găseşti, în care, probabil, mă găsisei şi doar mă amânai amuzându-te. Te chem eu, copilul îngropat într-o lume şi dezgropat în alta, a vieţii, dispus să mă ofer ţie pentru totdeauna şi în vecii vecilor, acceptându-mi neputinţa de a mă întoarce. Sunt pregătit şi te conjur să ieşi din ascunzişul tău, să îmi învălui trupul în tenebrele tale şi să mă desparţi de tot ce nu mai vreau să fiu, aşa cum ar fi trebuit să o faci cu treizeci şi trei de ani în urmă. Sunt gata să mă ofer şi să îţi fac voia de a îţi deveni recoltă, chiar astăzi, chiar acum, eu, viaţa licărită în ziua morţilor. Sunt gata să te îmbrăţişez frăţeşte, să devenim unul singur şi, împreună, uitare. Îţi aduc ofrandă eternitatea mea şi mi-o şterg de pe frunte ca să îţi aparţină ţie, iar eu să fiu parte din tine.

          Spunând acestea, Samhainn îşi şterse cu dosul palmei fruntea. Se ridică, prinse sticla cu apă şi, udându-şi degetele cu câţiva stropi, îşi trasă pe frunte o linie verticală.

          – Aici trebuie să se sfârşească eternitatea mea şi să devină a ta. Iată, o împart cu tine!

          Cuvintele îi răsunară puternic şi ecoul lor, lugubru, se sparse de pereţi. Se îndreptă înspre peretele de care sprijinise oglinda. În timp ce mergea, îşi acoperi capul cu gluga hanoracului negru pe care îl purta. Ridică oglinda la nivelul ochilor şi se privi în ea.

          – Iată-mă, acesta sunt eu. Priveşte-mi chipul, cunoaşte-mă şi află că mă ofer ţie. Mă ofer fără teamă, doar cu dorinţă. Nu mă ascund în spatele vreunei măşti, nu caut să te înspăimânt în vreun fel, doar te chem să devenim întreg în nefiinţă.

          Cu un gest brusc îşi descoperi capul şi privi în oglindă fix, intens, murmurând:

          – Acesta sunt eu, eu al tău, cel care se oferă, gata să îţi dăruiască chipul, trupul şi viaţa în schimbul uitării. Acesta sunt eu, cel care te aşteaptă aşa cum îl ştii şi îţi va fi imposibil să nu mă recunoşti. Îmbrăţişează-mă!

          Lăsă oglinda să cadă şi aceasta se sparse cu un zgomot ascuţit, ca de avertizare. Cu paşi hotărăţi, Sam se îndreptă înspre sticla de whiskey. O duse la gură, înghiţi, apoi, se aşeză din nou în genunchi. Îşi dezbrăcă hanoracul şi rămase la bustul gol. Prinse secera şi îi apropie vârful ascuţit, plin de rugină, de o cicatrice care îi brăzda pieptul în partea dreaptă.

          – Iată-mă oferindu-mă ţie, să devenim unul, să devenim întreg în uitare. Iată-mă gata să mă ofer aşa cum eram când m-ai pierdut atunci! Vino şi coseşte-mă, seceră-mă pe locul în care stau, pentru că în faţa ta nu mai sunt decât o lumină lipsită de mândrie, o pâlpâire care îţi aşteaptă suflarea!

          Îşi înfipse vârful secerii în piele şi îl lăsă să alunece gemând scurt. Sângele porni să îi curgă din rana deschisă, prelingându-i-se pe piept. Îşi atinse rana cu vârful degetelor şi o presă în aşa fel încât sângerarea să se înteţească.

          – Aşa cum sângele acesta curge din mine, viaţa mea să curgă din mine în tine, iar sângele meu să ne unească întru totul, să îţi ude ogoarele întunecate pe care ţi-a venit vremea secerişului!

         Se ridică şi se îndreptă înspre peretele pe care reuşise să ţintuiască fluturele. În mâna dreaptă încă ţinea secera cu rugina pătată de sânge. Îşi trecu vârful degetelor peste piept, simţind vâscozitatea sângelui, apoi, cu mare grijă, atinse aripile fluturelui.

          – Iată-mă, recunoaşte-mă după această ofrandă pe care o ofer. Recunoaşte-mă după chipul meu neferit, recunoaşte-mă după râul din mine care să îţi facă plăcere, recunoaşte-mă după aripile mele pătate care îşi caută viaţă pentru a putea bate din nou. Sunt eu, Samhainn, cel mort cu treizeci şi trei de ani în urmă, cel pierdut de tine, care caută să se întoarcă acasă, acolo unde îi e locul. Recunoaşte-mă şi redă-mi trupului de umbră sufletul rătăcitor! Te invoc, te chem, nu ca să îţi poruncesc, doar ca să mă ofer!

          Felinarul pâlpâi şi flacăra sa plăpândă păru că dă se stingă, dar doar pentru o clipă. În următorul moment păru că luminează mai tare, că răspândeşte umbre mai dense. Samhainn privea în jurul său ca în transă, cu pieptul pătat de sânge, cu un abur subţire ieşindu-i dintre buze. Dincolo de zidurile criptei răbufni o pală de vânt şi un copac trosni scurt, ca un geamăt care străpunge noaptea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s