Am inorogii mei

Spune lumea c-ai fi un inorog
Care urcă spre cer pe pante abrupte
Cu potcoavele rupte.

Mă mai întreabă vreunul „eşti bine?”
Îl privesc de departe şi-i spun „Sunt în mine
Căutând în zări inorogi”.

E bine că-s eu cerşind de la zări inorogi
Sub ceruri de ploaie golite
Cu raiuri în care n-ai cui să te rogi
Şi pleoape închise de lacrimi zdrelite.

Un comentariu la “Am inorogii mei

  1. tatianapanaitescu spune:

    Revin la acest poem/ de definire a unei ipostaze lirice. Inorogul/ simbol al purității// se despreinde în contextul creației lui Răzvan Nicula/ de acela al lupului emblematic, cu referințe identitare/ sau pur și simplu ca model de luptă solitară asumată cu denitate/ îm condiții-limită. Inorogul cu potcoavele rupte…// induce o tonalitate elegiacă oricum…/ sena al unei alte vârste. Perspectiva aneantizătii / din motivele singurătății ca stare de spirit/ pune punctul pe i în finaluo compoziției concise/ cu o prozodie clasicizantă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s