Ne-literare

          Citind câte ceva din memorialistica lui Andersen (mai bine aşa decât din (i)memorialistica boilor care se cred importanţi), m-a trăznit (că tot s-au rupt cerurile) o întrebare stupidă: „Cum şi-ar fi botezat bietul Hans sirena dacă ar fi ştiut că nu se va alege de ea decât un nume de detergent?Pe de altă parte, norocul lui cu cântecul!

Duminical

          Dacă ar fi citit careva tratatul de magie erotică al lui Bruno – Giordano Bruno, nu Bruno Mars, probabil m-ar fi înţeles. Ca să fiu sincer, nici eu nu l-am citit, nu încă, dar am impresia că unele lucruri e mai bine să fie neştiute. Nu de alta dar, privind în ansamblu religiile şi efectele lor (mai ales când femeia devine religie), îngerii pică pentru orice rahat. Că tot e dumincă!

.

          Despre blesteme s-ar putea spune multe. Totuşi, dincolo de superstiţii, dincolo de teorii şi de studii, eu cred că există unul singur. Să te priveşti aşteptând şi, râzând, să îţi mormăi în barbă: „Degeaba!”

Stupidităţi (dincolo de muzică)

          Aş fi scris ceva înţelept, dar nu ştiu dacă se poate. Aş fi scris despre lipsa de suflet dar ar fi trebuit să scriu despre oameni. Aş fi scris despre mine, dar sunt atâţia care îşi închipuie că mersul la piaţă e literatură, şi eu nu mă regăsesc între ei. Aş fi scris despre nimic, dar mi-ar fi rămas paginile goale. Aş fi scris despre iubire, dar tare mi-e că nu o mai recunosc. Şi aş mai fi scris despre sex, dar tare mi-e că aş fi povestit, ca laureaţii noştri la Premiul Suprem, cum aproape mă masturbez la duş. Aşa că nu am mai scris. Îmi trebuiau doar câteva cuvinte. Poate doar pentru că iubesc prea mult scrisul ca să îl arunc în derizoriu.