Îmi atrăgea cineva atenţia că nu mai scriu cu atâta poftă cu câtă scriam cândva, pe vremuri. Nu pot să spun dacă m-a surprins sau nu. Mai degrabă mi-a venit să mă întorc în mine şi să mă gândesc; nu neapărat dacă este adevărat sau ba, doar dacă fac ceea ce fac aşa cum mi-am dorit. În faţa neputinţei nu poţi să accepţi că lucrurile sunt diferite de ceea ce simţi: ce nu se întâmplă se surpă. Iar visele sunt mai fragile decât o strângere de mână venită din partea unei personalităţi de melc.
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Nevermore 
Codobelc vorbind, ceea ce nu s-a intamplat nu trebuia sa se intample. Iar daca s-a terminat, sa nu ne intristam, sa ne bucuram ca s-a intamplat. Ce-i de surpat, surpe-se! Asa grait-am! Nietzsche, amurg al unui idol pierdut……… Ca tot e duminica…….
Andreea, fatalismul si nietzschenianismul in aceeasi fraza nu fac casa buna. Sa ne ramana singurul regret duminicile, ca prea sunt dese si plicticoase. Zi faina! 🙂
Andreea, frumos! 🙂