Stereotipie

          Ar fi trebuit să anunț mai multe nașteri. Ca o împlinire personală, aș fi putut spune că viața mi-a îndeplinit una dintre cele mai fierbinți dorințe. Am preferat să tac, uneori bucuriile mari e bine să fie trăite în tăcere. O tăcere care nu îndepărtează oamenii. Așa am învățat, nu tăcerile îndepărtează oameni, ci viața. Dar, în mod ciudat, tot viața îi poate apropia, cu meandrele ei. Chiar și când în disperările crunte simțim că nu mai avem cui să mai cerem să ne stea alături. Azi chiar ne naștem!

Comercial

          Nici nu mai știu pentru ce mi se plângea – pentru realități sau pentru închipuiri care i-ar fi făcut oricui realitatea mai frumoasă. Adevărul este că dacă începi să îți pese de nimicuri ajungi să îți uiți latura umană. Să te dezumanizezi, să te pierzi de tine, pe tine, să te transformi în ce nu erai. Și fără tine însăți, sau însuți, nu merită să cucerești Universul. Nici alte planete. Pentru că, orice motivație ai avea, e prea slabă în singurătate. Dar asta se spune mereu, ca într-un dicton mult prea comercial…

.

O cruce stătea răstignită de un colț de cer. Ca un vis la nemurire.