Cândva, în inocență, ne-am fi plâns unul pe altul cu lacrimi de sânge. Și lacrimile nu s-ar fi scurs într-un pahar, ar fi căzut pe pământ și s-ar fi transformat într-un lan de maci care să-ți condamne absența. Degeaba își strigă oamenii unii altora “Îmi e dor de tine”! Sunt doar cuvinte. Natura acționează altfel, cu foșnet de frunze, cu plânset de flori. Concluzia va rămâne mereu aceeași. Ca și cum ar șopti, primăvăratic, “Nu îți e dor?! Nu exiști”.
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Nevermore 
Diagramele unor vieți risipite / … este o carte în care fantasma literaturii transformă viața personajelor masculine/ raportabile la un prototip, de origine neoromantică. Fantasma literaturii presupune un fel de reorganizare a felului de a fi, de a se comporta, de a iubi/ …// până la a face posibil triumful narcisismului în forme ale cruzimii absurde. deși personajele H…// cunosc tandrețea, gesturile gratuite de generozitate, blândețea, o entitate stranie le înlocuiește conștiința, le impune un program malefic de manifestare… o ipostază a demonismului. Mă refer la Sărmanul Dionis, eroul binecunoscut / pentru care inițierea în biblioteca acelui anticar Ruben…/ a fost în măsură să-l precipite în aventura de dincolo de limitele ființei sale…Acuratețe, siguranță=, nimic în plus, nimic în minus…/în ceea ce privește scriitura lui Răzvan Nicula// mai puțin liric aici/ de fapt, deloc, dacă ne referim la cartea din gândurile nopții. Delicatețea rămâne ca o incizie aplicată cu grijă față de materialul lingvistic.