De sărbătoare

          De multe ori m-am exclus din vieţile oamenilor, şi nu numai. De multe ori m-am exclus cu oamenii înşişi, ca şi cum, pentru că nu exista cale de împăcare, nu mai puteam împărţi nici măcar un loc la aceeaşi masă. Cred că de multe ori mi-am exclus până şi destinul, aşa cum în alte momente, poate delicate, îmi place să spun că m-am exclus eu, pe mine, din el.

          De multe ori mi se pare că Pământul se învârte în jurul meu. De multe ori mi se pare că pământul se învârte, punct. Da, fără majusculă. Până la urmă, vieţile noastre sunt cele care trebuie să se rezume la noi mai mult decât ne rezumăm noi la ele. Şi de aceea pot spune că înţeleg de ce cuvântul de ordine în viaţă, de multe ori, trebuie să fie nu “viaţă”, ci „eu”. Astăzi eu trebuia să fac nişte urări, de viaţă lungă, de sănătate şi de fericire. În schimb cred că mai la îndemână îmi este să spun că am învăţat că poveştile nu sunt oameni. Oamenii, în schimb, pot să fie poveşti. Poveşti frumoase şi “La Mulţi Ani”!

De duminică

          Dacă ar fi să mă raportez la propriile convingeri aş spune că religiile sunt minciuni frumoase şi necesare. Dar sunt alte minciuni şi mai frumoase, care doar aşteaptă să fie descoperite. Cine ştie, poate într-o zi de odihnă. Nu ştiu dacă nu din cauza asta am urât mereu duminicile, pentru că îşi arată de multe ori chipurile mincinoase. Duminică suportabilă!