In vino… (Răzvan Nicula)

Spun unii că băutura
Transformă omul în neom –
Fiară ce-şi schimbă trăsătura
Pierdută-ntr-un pahar cu rom.

Dar vă spun drept că ei nu ştiu
Ce inspiraţie dezmăţată
Aduce-o cană de rachiu
În atmosfera adecvată!

Habar nu au cum dă în clocot
În vene sângele sprinţar,
Şi-n tâmple dangăte de clopot
Fac rege dintr-un marinar

Ce cântă trist privind, la prova,
Spre orizontu-nceţoşat,
Visându-se, ba Casanova,
Ba cine ştie ce… pirat.

O, spun eu drept că se cuvin
Orice visări şi orice fapte
După ce sorbi cu poftă-un vin
De dimineaţa până-n noapte.

De eşti pălmaş, visezi conac,
Şi acareturi şi moşii
După o sută de coniac –
Aşa că bea şi ai să ştii!

Să nu-ţi mai spun de ţuică, vere,
S-o simţi cum arde-n măruntaie,
Îţi fierbe sângele-n artere
Când vezi vreo damă mai bălaie!

Vă spun eu drept că cine zice
Că băutura e vreun drog,
Sub masă nu ştie să pice,
Nici n-a văzut vreun inorog.

Şi, de nu bei, adio rime
Cântând de-o mumă întristată,
Nu mai ai pic de limpezime
În realitatea-abrutizată.

Căci ce e visul?! Ce-i trezia?!
De ai crucişător sau lotcă
Tot aia e în fantezia
Aprinsă de-un pahar de votcă.

Aşa că beţi, vă spun eu drept,
Habar nu au nebăutorii,
Alcoolul face-un prost deştept
Şi înmulţeşte-alegătorii.

De ai fi prinţ sau cerşetor,
Vreun marinar sau preşedinte,
De ari cu cal sau ai tractor,
Ascultă-aici şi ţine minte:

De cârmuieşti vapor sau ţară,
De-ţi place marea, scriitura,
Când te-ai făcut de tot de-ocară,
Aliat îţi e doar băutura!