În aşteptare

          Partea neplăcută a scrisului este că atunci când îmi închei câte un proiect rămân pentru câteva clipe pustiit. Ca şi cum cuiva i s-ar întrerupe drumul de sub picioare şi s-ar trezi în faţa unui vid peste care nu mai poate trece. Partea mult prea plăcută a scrisului este că, atunci când îmi închei câte un proiect, nu îmi mai pasă că dincolo de curcubeu este vidul. Până şi asta m-au învăţat cuvintele, golurile pot fi acoperite de iluzie. Şi, mai devreme sau mai târziu, iluziile urmărite cu îndârjire se materializează. Mâine!

Anunțuri