Că tot am mai trăit o moarte

          Încă nu încetez să îmi spun că am trecut cu bine peste momente grele. Cine nu cunoaşte sentimentul, sau nu îl apreciază, nu are decât să râdă. Ce este cel mai rău, în realitate, este că atunci când se sfârşeşte o lume este musai să înceapă alta. Şi nu asta ar fi neapărat cel mai greu, ci restructurările; rezistenţa la schimbare. Cred uneori că schimbările faptice sunt mai uşor de suportat decât schimbările gândurilor.

          Spuneam cuiva că mă simt mereu gol atunci când închei câte un proiect. Gol, cam aşa cum se simte cineva când simte o iubire murind şi se întreabă cât mai are de aşteptat până înfloreşte alta. Cinic vorbind, orice iubire moare, niciuna nu este veşnică. Pentru că nu există lumi veşnice. Dar să nu uit, în anumite momente simt nevoia de ceva tare, indiferent că mi se strecoară în urechi sau prin pahare. (Urechiuşe sensibile, cu grijă!)

Instinct

Nu ne mai vazuserăm de mulți ani. M-a strigat și mi-a sărit în brațe. Am recunoscut-o destul de greu, pe ea, copila care între timp devenise femeie. Se împlinise, nu mai rămăsese nici o urmă din trupul firav și copilăresc. Rochia neagră, strânsă pe corp îi punea în evidență formele voluptuoase. Își lăsase părul să crească, să îi acopere umerii sidefii. Am oprit într-o cafenea, renunțând amândoi la programul pe care îl aveam. Începuse să îmi povestească despre viața ei, despre tot ce a trăit în tot acest timp în care nu ne văzuserăm. O ascultam, oarecum… mă concentram să dau impresia că sunt numai ochi și urechi. Urmăream mișcarea buzelor cărnoase, rujate, mă delectam cu zâmbetul ei – singurul care rămăsese copilăresc. Îi priveam linia gâtului, sânii plini mișcându-se ritmic. Degetele lungi, cu unghiile vopsite… Mi-o aminteam așa cum era când era o copila, și mă minunam de această schimbare, de înflorirea produsă în absența mea. Ochii mi se umpleau din ce în ce mai mult de ea și de ce trezea în mine. Animalul începea să dea semne de nerăbdare, șarpele începuse să muște. Veninul devenea chinuitor, mi se scurgea în tot trupul făcându-l să tremure. Sângelea începuse să clocotească, în timp ce limba ei îmi explora buzele. Am deschis ochii și am întâlnit o privire toridă, pe care nu i-o cunoșteam. Am rămas uimit… Puritatea trupurilor și a sufletelor nu a avut puterea să ne unească, au făcut-o dorința trupească, păcatul, instinctul…