De duminică (obiceiuri proaste)

          Urla cineva în Piaţă (nu la proteste) Dumnezeu a murit!” Şi mai şuşoteau unii, pe la colţuri, că literatura care atinge puterea divinităţii e perimată. Acultându-i pe toţi mă întrebam de ce aş mai urî duminicile. Tocmai pentru că acele zile sunt raportate fie la divinitate, fie la iubire. Duminica ar trebui să existe numai pentru credincioşi şi pentru îndrăgostiţi. Şi ar mai fi ceva, în iubire bărbatul nu se raportează decât la Necuprinsul Cerului şi la Femeie. În rest… duminică suportabilă!

 

Ochi

          În ochii ei mi-am uitat uitarea de mine şi am redevenit ceea ce trebuia să fiu. Unii mi-ar reproşa nebunia, pentru că întrebat ce trebuia să fiu mereu am răspuns că nu ştiu. Dar simt acum că niciodată nu aş fi putut să fiu decât ceea ce sunt.