Rock, mătuşă!

          Există suflete capabile şi dispuse să trăiască poveşti. Poveşti cu regi şi regine, cu suflete călcate în picioare şi renăscute din propria cenuşă, poveşti în care curg lacrimi cu gust amar, sau, ideal, cu gust de fericire. Poveşti în care nu se urmăreşte înciudarea duşmanilor, nici moartea lor provocată de vreo invidie născută faţă de vecinul posesor de merţan, sau de domnişoare cu coapse marmoreene.

          Nu spun, există poveşti ridicole care nu merită nici măcar menţionate. Există, însă, şi poveşti care încep de la un punct şi continuă, în mod ciudat, dincolo de moarte – acolo de unde începe reînvierea, acolo unde ochii lucesc minunat, acolo unde, chiar şi după revolte ucigătoare, genunchii, slăbiţi de luptă, se îndoaie în faţa unei unice regine.

          Poveşti… şi rock, mătuşă!