Ipoteză

          Dacă ar trebui să spun ceva despre mine, ceva care să mă definească, aș spune că de când mă știu am urât matematica. Am auzit multe teorii, printre care și aceea că este una dintre cele mai nobile științe, sau o alta care spunea că matematica nu poate fi considerată altfel decât un motor al progresului. Nu le-aș putea contrazice și nici nu vreau să încerc așa ceva. Dar, totodată, îmi amintesc de o idee pe care am citit-o acum mulți ani într-o carte de-a lui Jung. Matematica ar putea fi nobilitatea întruchipată, ar putea fi esența progresului, dar pentru mine va rămâne una dintre cele mai mincinoase științe. Poate “mincinoasă” este puțin prea mult spus, dar nu voi retrage exprimarea. Uneori mi se pare că matematica atentează la alte valori care, probabil, sunt mai importante. Sau, cel puțin pentru mine, sunt.

          S-a spus că omul este măsura tuturor lucrurilor. Și s-a mai insistat că fiecare dintre oameni este unic în felul său, beneficiază de o individualitate proprie, imposibil de regăsit într-un altul. Asemănările dintre noi, precum și diferențele, au, cred, tocmai scopul de a crea această individualitate despre care vorbesc, această unicitate pe care o susțin și am susținut-o mereu din toate puterile. Pentru om este dureros să i se spună că este la fel cu un altul. În momentul în care i se neagă importanța, atunci când i se aplică o etichetă și este înglobat într-o masă, omul se pierde pe sine însuși; se pierde de sine însuși și nu mai are nimic altceva de făcut decât să accepte statutul pe care i-l conferă alții. Lupta nu ar fi niciodată o opțiune, pentru că este una mult prea grea, una care nu ar putea avea alt sfârșit decât o excludere dintre oameni. Este ciudat cum omul vrea să fie unic, dar, în același timp, se lasă târât într-un amalgam numit “categorie”. Și este trist că, după o vreme, pierzându-și încrederea în individualitatea esențială, încearcă să îi excludă pe cei care ar îndrăzni să lupte pentru ea.

          Spuneam că matematica este una dintre cele mai mincinoase științe. Da, ar putea fi… Ar putea fi pentru că de multe ori încearcă să uniformizeze, să niveleze totul, să pună un semn de egalitate. Și acel semn este pus în unele situații în moduri fie nefericite, fie neadevărate, care intră în contradicție cu anumite elemente filosofice. Să luăm, spre exemplu, unul din principiile fundamentale ale matematicii: dacă “a” este egal cu “b” și “b” este egal cu “c”, automat, “a” este egal cu “c”. Dar oricine iubește mai mult omul decât iubește cifrele, ar descoperi minciuna. Fiecare dintre noi este unic, este o lume care nu poate fi pusă sub semnul egalității cu o alta. Omul nu ar trebui să fie pus sub semnul egalității decât cu sine însuși, și atunci, “a” nu poate fi egal nici cu “b”, nici cu “c”. Întotdeauna “a” nu va fi egal decât cu “a”, “b” numai cu “b” și “c” numai cu “c”!