Arhive pe etichete: Lyriel

Scurt şi emotiv

          Orice poveste îşi are, la rându-i, povestea ei. Povestea Pedepsei poate o voi spune cândva, şi altora decât celor care îmi cer să le-o spun. Nu, nu acum. Într-un fel, până şi eu sunt sătul de mine: “Pedeapsa” în sus, “Pedeapsa” în jos. Cândva, demult, am spus cuiva că eu cred în cartea asta. De ce? Pentru că este a mea, bineînţeles. Dar acesta este ultimul dintre motive, sunt altele mult mai importante care să pledeze, dacă nu în favoarea scriitorului, în favoarea cărţii. În definitiv, părinţii fac tot ce pot pentru copiii lor. Totuşi, acum, după ce îmi conştientizez încă un sfârşit de lume, parcă îmi vine să mă las pradă egoismului – să îmi uit instinctele părinteşti şi să fur Luna. Poate pentru că îmi pare prea minunată, şi pentru că mă tem să rămân fără ea. Deşi pare puţin probabil pentru că dintre foarte multele felicitări primite, deocamdată sunt prea puţine pentru carte, prea multe pentru mine. Deşi…

//

Metalul săptămânii

          Îmi spune un prieten, la un pahar, normal: „Eu pot să citesc mai mult decât poţi tu scrie”. Adevărat, încă aştept editura care să se milogească de mine să le permit să îmi publice cartea. Pe de altă parte, aveam un profesor, înţelept, foarte înţelept, care îmi spunea: „Hârtia suportă orice”. Dar, aş completa eu, este bine să nu îi forţăm limitele. Hârtiei. Mi se întâmplă de prea multe ori, deja, să nu vreau să scriu. Dar muzică ascult…  şi voci, multe, multe voci – nu neapărat metale. Şi folk metal…

 

Din noapte

           Sper că nu este adevărat ce se spune, că nemulţumitului i se ia darul. Mi se întâmplă de multe ori, în întuneric, să îi recompun chipul, să îi revăd zâmbetul, să îi ascult vocea şoptindu-mi. Să îmi închipui că îi ascult respiraţia alunecându-i pe pielea mea, îi resimt îmbrăţişarea şi căldura trupului, şi că, la rândul meu, cu imaginări şi şoapte îi construiesc lumea care urmează să i se deschidă în spatele pleoapelor. Şi totuşi, uneori… nu mereu, doar uneori, mi se face dor să mi-o smulg din suflet şi să o fac să îmi răsară în palme.