:)

          Spun unii că (din nou!) ar fi înviat Christosul. Celor care cred, lumină! Celor care nu, să se bucure de un pahar cu prietenii. În definitiv, orice sărbătoare (religioasă) e bună la ceva.

:)

          Poate să spună oricine ce o vrea despre mine, eu rămân fidel unui principiu preluat încă de la o vârstă fragedă: „două lucruri urăsc pe lumea asta, sticla goală şi femeia îmbrăcată”. Sincer, mai sunt multe lucruri, prea multe altele pe care le urăsc, dar ele sunt în oameni. M-am întrebat într-o noapte ce ar fi mai frumos, iubirea sau o femeie goală. Să nu răspundem altfel decât astfel: „întrunite, cele două condiţii formează idealul”. Poate asta este cea mai mare plăcere, nu goliciunea femeii iubite, ci femeia iubită goală. Şi dacă cineva care mi-a spus că înţeleg că scrisul nu este o joacă, să îmi ierte joaca asta în scris. Până la urmă, ar trebui să recunoaştem: ce poate fi mai util scrisului decât o sticlă plină şi o femeie goală?! Aici, însă, vine condiţionarea relativă – nu orice femeie. Cred că asemenea vorbe puse în gura unui viitor personaj – asta trebuie spus, există un viitor personaj! – ar şoca numai prin inconsecvenţă, pentru că el însuşi spune: „ce cheltuire mai mare există, decât femeia”?! Să nu uit! Mi s-a atras atenţia într-o anume ocazie că m-aş risipi. Am râs. Ce câştig mai mare poate să fie decât propria risipire?! Sunt oameni care nu pot trăi decât dăruindu-se celorlalţi. Asta este frumuseţea.

„Everybody knows we live in a world
Where they give bad names to beautiful things”