Patriotică

Era o vreme în care chiar credeam în muzica asta patriotică, mi se înfierbânta sângele în vene şi mai că nu îmi venea să trec Carpaţii. Şi acum îmi vine, da’ aşa, să îi trec definitiv încolo, spre vest, unde oi vedea cu ochii. Cred că ne scârbim cu vârsta, nu că patriotismul se mai potoleşte cu trecerea anilor. Şi, deşi încep să mă cam ruşinez de poporul ăsta, nu mă pot abţine să nu îi urez să trăiască exact aşa cum merită. Sic transit… Muzica!