.

          “Mai sperai ceva?” mă întrebase cineva într-o noapte în care frumusețea lunii pălise. “Nimic”, am răspuns. Dar asta cred că este frumusețea speranței, nu șansa de a se concretiza, ci încăpățânarea de a îți urma sufletul.

Reclame

De suflet

          Şi mă gândeam sătul, privindu-mă, că mi se face dor de o muzică; o muzică fidelă şi care să mă reprezinte fidel, aşa cum o făceau altă dată oglinzile…

 

De început (II)

          Nu ştiu ce mi-a venit să scriu despre pasiune, îmi este străină, ea şi gustul ei, iar culoarea doar că i-o pot anticipa. Roşu – aşa îmi spun mereu, roşul este culoarea pasiunii, la fel cum pasiunea este culoarea iubirii, iar iubirea… Iubirea este culoarea sufletului. A acelui suflet mereu umblător, care prinde aripi înflăcărate şi începe să zboare înspre locul în care simte că aparţine. Iar gustul sufletului poate să fie gândul, gândul care transportă instantaneu şi şterge orice depărtare, oricât de cunoscută sau de necunoscută este ea. Gândul este un strop de magie, pentru că poate să transforme orice timp în prezent şi orice loc în “aici”; gândul (de ce să nu fie aşa?!) este balsamul minţilor zbuciumate. Balsam pentru urechile agresate de începutul de an. La Mulţi Ani!

Întrebări; dilemă

          “De ce te transformi, uneori, în soare care îngheaţă”? Aşa mă întreba din când în când, şi în ochi îi apăreau pietre preţioase lucitoare. Manifestările ei, încântătoare, îngrozitoare, nebuneşti, chinuitoare, toate, toate câte erau ale ei, aveau pentru mine preţul pe care oricine altcineva s-ar teme să îl plătească, un preţ al sufletului. În vis îmi spuneam că nici ea nici eu nu suntem din lumea asta, şi sufletele oferite parţial, şi rămăşiţele, şi umbrele, şi inimile bătând vlăguit nu ni se potrivesc.

            “Poate pentru că nu îţi place toamna şi abia aştepţi iarna; pentru că în fiecare anotimp aş vrea să devin soarele care luceşte în cerurile-ţi senine, senine chiar şi atunci când îţi varsă ploile sărat-lucitoare”.