În aşteptare

          Partea neplăcută a scrisului este că atunci când îmi închei câte un proiect rămân pentru câteva clipe pustiit. Ca şi cum cuiva i s-ar întrerupe drumul de sub picioare şi s-ar trezi în faţa unui vid peste care nu mai poate trece. Partea mult prea plăcută a scrisului este că, atunci când îmi închei câte un proiect, nu îmi mai pasă că dincolo de curcubeu este vidul. Până şi asta m-au învăţat cuvintele, golurile pot fi acoperite de iluzie. Şi, mai devreme sau mai târziu, iluziile urmărite cu îndârjire se materializează. Mâine!

Preumblări

          Credeam cândva că visul este o proiecţie a inconştientului în conştient, iar conştientizarea se face prin intermediul somnului. Mi-am dat seama, într-un final, cât de mult greşeam. Se poate întâmpla şi invers, visul poate să se înrădăcineze atât de adânc încât din conştient să se proiecteze în cele mai ascunse cotloane de subconştient. Iar manifestarea… Manifestarea constă în visare, visare chinuitoare şi abundentă, care face până şi somnul să pară pierdere de vreme. De multe ori o şoaptă este preferabilă unui vis, de aceea nu îmi mai dorm nopţile, le strâng şi le trăiesc într-una singură. În ea, învăluit în Noaptea mea, care mă poartă prin locuri în care nu am mai fost niciodată.