Sociale

          De la Rammstein am avut aproape mereu impresia că ştiu la ce să mă aştept. Surprinzător, însă, este că nu ştiam la ce să nu mă aştept. Cât despre Germania, mă gândesc că, totuşi, nu şi-or schimba imnul, chiar dacă sugestia de a îl citi pe Kant o găsesc utilă pentru mulţi!

Rugă-poruncă

          Trăiesc într-o lume ciudată. Am cunoscut oameni pioşi care se rugau în gura mare sărutând icoane şi plecând de la biserică se înfundau în prima crâşmă întâlnită-n cale. Am cunoscut oameni care se rugau cu buze mute, fără a ridica un deget să li se îndeplinească dorinţa. Am cunoscut oameni care, nepierzând timpul cu rugăciunea, căutau să îndeplinească, să înfăptuiască. Nu ştiu cum este mai bine. Mi se întâmplă să mă cuprindă un soi de amnezie, un vârtej în mijlocul căruia, aruncat dintr-o parte în alta, să nu mai ştiu nimic. Nimic altceva decât că în pierderea mea trebuie să mă rog. Să mă rog poruncitor dumnezeului meu, nu celui al Omului. „Stirb nicht vor mir”!