Cândva îmi va călca din nou pasul în bodega din care tot spuneam că, plecând spre dimineaţă, eram fericit că nu mă pricopsisem nici de acea dată cu vreo hepatită. Cândva voi ajunge, să mai citesc scrijelitura de pe zugrăveala albă, făcută de o mână tremurată, sau poate tremurătoare. Mi se pare ciudat cum li se întâmplă unora dintre oameni să susţină un lucru în care fie nu au crezut niciodată, fie l-au considerat nepotrivit structurii lor interioare. La vreme lui rock-ul a fost o revoluţie, un curent de opoziţie, o formă de rebeliune. Şi totuşi, până şi cel mai înflăcărat rebel se poate pomeni că prinde drag de lanţuri. Există idei, există vise, existe femei care pot să înrobească. Rock, mătuşă!
Nevermore 