Alcoolice

          Spunea Socrate într-o vreme: “Oamenii de rând trăiesc ca să mănânce şi să bea. Oamenii de valoare mănâncă şi beau ca să simtă că trăiesc”. Acum, nu ştiu câtă valoare aş avea eu, prin prisma respectivei maxime, dar pot indica oameni care să îşi dea cu părerea. Adevărul este că berea, deşi o beau, nu mi-a plăcut niciodată. A durat mult până când m-am obişnuit să nu îi mai iau în seamă gustul acela rău şi să îi apreciez doar alcoolemia. În timp, din momentul în care am încercat prima oară să îmi demonstrez calitatea umană în dreptul unui pahar, gusturile mi s-au schimbat. S-au schimbat suficient de mult încât să ştiu că nimic nu este mai de apreciat decât un vin, un rom sau un coniac. Dar, uneori, parcă merge şi ginul. Mai ales ăsta de mai jos. Să mai vorbim de valoare?!