Spre zări îndepărtate visul… (Răzvan Nicula)

Spre zări îndepărtate visul
Mi se pierdea în miez de noapte
Scrutând adânc şi trist abisul
Săpat de buzele ei coapte.

Se prăvălea-n nimicnicie
Ca un căzut răpus de glonţ
Ce niciodată n-o să ştie
Că o iubire nu-i gablonţ.

Doar ultimul suspin spre ceruri,
Spre ochii mari de domnişoară,
A reţinut că orice ţeluri
Se duc la dracu’ într-o gară.