Că tot am mai trăit o moarte

          Încă nu încetez să îmi spun că am trecut cu bine peste momente grele. Cine nu cunoaşte sentimentul, sau nu îl apreciază, nu are decât să râdă. Ce este cel mai rău, în realitate, este că atunci când se sfârşeşte o lume este musai să înceapă alta. Şi nu asta ar fi neapărat cel mai greu, ci restructurările; rezistenţa la schimbare. Cred uneori că schimbările faptice sunt mai uşor de suportat decât schimbările gândurilor.

          Spuneam cuiva că mă simt mereu gol atunci când închei câte un proiect. Gol, cam aşa cum se simte cineva când simte o iubire murind şi se întreabă cât mai are de aşteptat până înfloreşte alta. Cinic vorbind, orice iubire moare, niciuna nu este veşnică. Pentru că nu există lumi veşnice. Dar să nu uit, în anumite momente simt nevoia de ceva tare, indiferent că mi se strecoară în urechi sau prin pahare. (Urechiuşe sensibile, cu grijă!)