xx

          Am început să mă simt deja alt om revenind la vechile mele obiceiuri. De exemplu, ăsta este unul dintre ele – să scormonesc după albul din măruntaiele nopţilor cu atâta îndârjire încât întunericul să se transforme în poveste. „Al cui întuneric?” mă întreabă insinuant o voce de care mă temeam cândva. Răspunsul este irelevant, contează doar rezultatele. Nu, poveştile nu au întârziat să apară…

De sezon

          Posibil să fi stagnat, dacă nu cumva să fi dat în spate, îmi spuneam. Posibil să îmi fi oprit timpul şi să fi rămas împietrit în el. Nu, nu este aşa, încă un decembrie diferit de cele pe care le ştiam… Piesă de sezon, dragă mie şi urechilor mele, poate mai puţin celor sensibile.