De duminică

          Dacă ar trebui să vorbesc despre mine, nu neapărat sincer, aş spune că încerc să scap de obsesii. Aş recunoaşte, totuşi, că nu reuşesc mereu. Pe de altă parte, ca să scap de subiecte delicate, mi-aş mărturisi stupoarea în ceea ce priveşte o presupusă atitudine dumnezeiască: ce rost are viaţa dacă ţi-o treci cu privirea mereu înfiptă în pământ?! Cred că eu mi-aş folosi altfel eternitatea. Egoism, poate.