Am vrut… (Răzvan Nicula)

Am vrut să ştiu să cânt cu glas frumos

Un cântec pentru cea care mă ştie,

Un cântec plin de dragoste, duios,

Dar, Doamne!, nu a fost să fie.

 

Am vrut să fiu erou viteaz

Ce luptă până la lăsarea serii,

Nu doar un simplu om, învins şi treaz,

Rătăcit departe, în spatele verii.

 

Am vrut să fiu tânăr şi bun veşnic,

Înconjurat de prieteni să trăiesc,

Şi nu o umbră slabă, privită de un sfeşnic,

Dintr-un părăsit iatac împărătesc.

 

Am vrut să fiu şoim, o pasăre de pradă,

Am vrut să vă privesc pe toţi din zbor,

Am vrut să fiu erou, în mână cu o spadă…

Acuma nu mai vreau decât să mor.

Anunțuri